Big girls don`t cry

[Effy K. Dietrich]

Zâmbi oarecum mulţumită de rezultatul vrăjii. Era prima dată când folosea cu adevărat această vrajă şi i se părea că se descurcase binişor. Simţise o plăcere imensă văzându-l pe Devorator izbindu-se de copac pentru că ştia că o merită din plin. De fapt simţea că are nevoie de mai multă durere. Era de neiertat să omoare un copil fără motiv.
În momentul în care se ridicase şi fugise înspre Elizabeth , vrând s-o muşte, Cercetaşa aplecă înainte ca într-o poziţie de atac. Dar Jennifer i-o luă înainte aruncând o altă vrajă şi trântindu-l şi mai rău pe Devorator.
Elizabeth făcu un pas în faţă , rămânând la fel de încordată şi uşor aplecată înainte. Scoase un mârâit chiar mai sălbatic decât cel de mai devreme şi îl privi plină de ură pe cel ce zăcea pe jos. Acum ştia ce era cu agitaţia pe care o tot simţea. Era o bestie asemeni lui Fenrir, dar nu ştia cum reuşea să se stăpânească sub clar de lună.