Big girls don`t cry

[Effy K. Dietrich]

Se pare că Jennifer era şocată . Nu o condamnda. Acum câteva minute nici ea nu ştia ce bestie este. Dar totuşi se bucura că se putea controla. Nu ştia cum , dar o făcea. Nu mai auzise de un vârcolac care să se poată controla , dar era aproape sigură că nu este unicată.
Îl auzise pe Fenrir mârâind din nou şi se întoarse imediat cu faţa , gata de atac.
"Deci avem pe cineva nou printre noi, bestiile?" întrebă Fenrir sarcastic
"Elizabeth nu e o bestie" spuse Jennifer."Spre deosebire de tine, care tu esti !!"
Aprecia că Jennifer credea în ea, că nu o considera o bestie. Dar era nefolositor să nege ceea ce este. Chiar dacă, printr-o minune, acum se putea controla, nu ştia dacă va fi mereu aşa. Chiar şi atunci se simţea agitată, simţea ceva zbătându-se înăuntrul ei.
Devoratorul se ridicase de pe jos şi se îndrepta spre cele două Cercetaşe. Elizabeth ridică bagheta spre el , scăpându-i un alt mârâit. Rămase şocată atunci când văzu cu câtă nepăsare şi nesimţire vorbea Fenrir despre sora moartă al lui Jennifer . Strânse din dinţi, fiind enervată la culme.
Colega sa Cercetaşă îl atacă cu aceeaşi vrajă folosită de Elizabeth mai devreme, dar rată. În secunda imediat următoare atacă şi Lizz.
"Expulso" strigă ea şi închise pe moment ochii.