You're my cup of tea ...

[Aylee L. Lovel]

Aylee se trezise bine dispusa in acea dimineata. Isi daduse aproape toate examenele, nu o mai asteptau decat vre-o doua. Totusi se bucura cand afla ca in ziua aceea primeau liber, aveau voie sa se duca la Hogsmeade. Plimbandu-se fara un tel anume prin camera, incercand sa afle ce avea sa faca in acea zi ce se anunta calduroasa, o lovi inspiratia. Vorbise candva cu Scarlett ca la urmatoarea iesire ar trebui sa se intalneasca undeva, eventual la o cafea sau un ceai. Preferabil ceia, dupa parerea lui Aylee. Nu era sigura daca Cercetasa isi mai amintea de acea discutie, dar nu conta. De mers oricum mergea in sat, si in ultima instanta nu e neaparat ca sa aiba companie cand bea ceai. Isi lua o fusta scurta in carouri, negru cu verde, un maieu negru, niste jambiere pe maini si nelipsitele-i cizme din picioare. Deoarece avea bratele ocupate deja, ca accesorii in plus isi mai puse cateva lanturi la gat si era gata de plecare, frumos ambalata. In mod normal nu prea ii placea lumina, mai ales nu cea de vara, dar astazi pur si simplu nu intelegea cum putea sa ii strice.
Se lipi de un grup care pornea la Hogsmeade. Tot drumul ii merse gura, astfel incat cei din jur pur si simplu nu o recunosteau. Ba chiar un baiat cu care umbla impreuna la cursul de Prezicerea Viitorului o lua de umeri, incepu sa o zgaltaie si sa strige la ea "Cine esti se ce ai facut cu Aylee?!?", provocand rasul celor din grup, dar mai ales rasul lui Aylee, ras care se inalta cristalin la cer. Insa in scurt timp au ajuns la destinatie si fura nevoiti sa se desparta. Totusi, i-au zis Viperinei ca ei se duc acasa in jurul orei 7 inapoi la castel, deci daca nu avea cu cine sa se duca inapoi ei erau dispusi sa o mai suporte. O Viperina ce tocmai trecea pe alee se uita ciudat la Aylee, asa ca aceasta se asigura ca raspunsul ei va fi auzit de catre ea.
-Eu, sa nu am cu cine merge inapoi?!? zise ea razand.Neaaaaa, nu se poate intampla asa ceva. Dar mersi de oferta, sunteti cei mai tari.
Si le trimise din mers un pupic. Isi contunua drumul razand, auzind din spatele ei rasetele celor din grup. Avea impresia ca se radea de cel care o zgaltaise, acesta ramanand fara aer dupa demonstratie ei de iubire. Daca se gandea mai bine, avea saracul motive sa se indoiasca de sanatatea ei mintala. La ore, de obicei,trecea de la o stare de spirit la alta cat ai zice peste, de obicei de la sumbra la mai sumbra. Iar acum zici ca era o cu totul alta persoana. De fapt, daca era sa fie sincera, nici e nu era sigura ca e tocmai in toate mintile, dar ce conta? Nu conta deloc, mai ales nu intr-o zi frumoasa ca aceea...
Ajunse la ceinarie unde o vazu pe Scarlett cum privea in gol spre fereastra. Era mai mult ca sigura ca nici nu o vedea, asa ca se aseza in genunchi in fata ceinariei, privind fix pe geam, la Cercetasa. Vroia sa ii vada reactia in momentul cand isi da seama ca cineva se holbeaza la ea. De 1 minut... De 3 minute... De 5 minute... De 7 minute... Lumea deja se uita la ea ca la un martian. Cu par roz...