Uncle Noah

[Bell Evans]

Bell Evans and Rosalie A. B.

• In fumegari de aur, rasaritul acoperea intreaga Londra cu o lumina trandafirie rupta parca din alte lumi. Cu pasi grabiti, dar siguri, doua siluete cu pelerine negre se indreptau spre o cabina de telefon stricata din partea centrala a orasului. Traversara in graba strada, atente la orice miscare din jur. Pareau mult prea precaute pentru niste Incuiati.
  "-N'am intarziat" chicoti o voce domoala, cu tonalitati inalte.
  Gluga ii cazu pe spate in timp ce alerga, iar chipul fostei cercetase se iti printre suvitele lungi de par.
  "-Ar trebui sa fie si ei aici; baietii se presupune ca ar astepta intotdeauna" remarca Rosalie, descoperindu'si la randul sau fata. Cele doua vrajitoare dadura coltul ce le despartea de trotuarul cu pricina si vazura alte doua siluete, asteptand. "Stai; daca nu sunt ei?" intreba tanara.
  
  Bell clatina incet din cap.
  "-Cine se trezeste la 5 dimineata ca sa stea langa o cabina de telefon stricata, Rose" murmura ea, amuzata.
  Tanara o aproba usor din cap; incepura din nou sa mearga, indreptandu'se spre locul unde stateau Pete si Steve. Pareau nelinistiti, deoarece se plimbau unul in jurul celuilalt, analizand imprejurimile.
  Fosta cercetasa chicoti usor cand ajunse in dreptul lor, iar cei doi se oprira brusc; Pete afisa un zambet jucaus, iar Steve rasufla usurat. Probabil crezuse ca intelegerea picase.
  
  "-Disparem cate doi" remarca Pete. O lua pe Bell de mana, iar Steve facu acelasi lucru cu Rosalie. Se invartira pret de cateva clipe intr'un amestec de culori si senzatii, pentru ca mai apoi sa aterizeze lin pe o suprafata tare.
  Privi nedumerita in jur, incercand sa se obisnuiasca cu privelistea.
  "-N'ar trebui sa fie intuneric, sau ceva de genul?!" mormai Steve, confuz.
  Bell rase, iar Pete chicoti incet.
  "-Siria e cu doua ore inaintea Londrei" remarca el.
  
  Tanarul mormai ceva indescifrabil, dupa care se intoarse spre Rosalie.
  "-Mergem?" intreba el, cu o voce domoala.
  Rose zambi; Bell si Pete incepura sa mearga in spatele lor, cu chipurile acoperite.
  "-Ar trebui sa fie chiar casuta asta" sopti el, langa fosta cercetasa.
  O locuinta mica, fara etaj, se infatisa pe dinaintea lor; parea insa foarte ingrijita, iar pe posta de la intrare scria citet Noah Porrin. Deci aici statea unchiului domnului Tom. Unica lui ruda de sange ramasa in viata.
  "-Am ajuns unde trebuia" ofta Bell.