I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Me and Ema Snow

Elizabeth nu mai venise aici de mult timp. Ziua în care o întâlnise aici pe Eveline şi găsiseră acel jurnal vrăjit îi părea foarte departe, ca o amintire veche , dar foarte frumoasă. Cercetaşa înainta grăbită pe holuri, cerându-şi scuze elevilor pe care îi lovea. Acum toţi se duceau în Turn, căci se dădea "stingerea", numai ea o lua în direcţia opusă. Unii se uitau întrebători la ea, alţii deranjaţi, dar nu îi băga în seamă. Avea un singur scop în acel moment: să ajungă în baia defectă.
Şi spre marea ei mirare ajunse cu bine acolo, fără să dea peste vreun profesor care s-o întrebe de ce nu se îndreaptă spre Turn ca toţi ceilalţi. Trase aer în piept şi deschise uşa cu un scârţâit. Baia rămăsese neschimbată: la fel de rece, umedă şi cu aceleaşi suspine zgomotoase auzindu-se între pereţii acoperiţi cu gresie.
"Myrtle?" Întrebă Cercetaşa şi se apropie de cabina de unde se auzeau suspinele.
"Ce vrei?" Se auzi vocea ei în timp ce scotea capul prin uşa cabinei. Ca tot ce se afla acolo nici Myrtle nu se schimbase. Dar totuşi parcă era mai prietenoasă altă dată... sau nu?
"Ăăă, nimic...Voiam să ştiu doar dacă eşti tu." Zâmbeşte Elizabeth vinovată.
"Ce motiv..." Îşi dădu ochii peste cap fantoma şi se întoarse la plâns.
"Ce arţăgoasă..." Murmură Eliza ridicând intrigată o sprânceană. Nu apucă să mai adauge nimic căci uşa se deschise. Cercetaşa se întoarse imediat uitându-se la ea.