Sfidand timpul

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se uitase chicotind la Cercetasa. Pana si de aceste momente i-a fost dor, cele in care nu prea aveau cuvinte,nu stiau cum sa exprime ce simt sau pur si simplu ramaneau tacute cateva minute bune. Oftase vrand-nevrand. Pur si simplu simtea nevoia sa o faca, iar in aceasta clipa timpul .. timpul nu mai insemna nimic pentru ea. Ce mai conta cat timp nu s-au vazut? Aveau o viata intreaga sa povesteasca tot ce doresc,sa depaneze tot felul de amintiri. Fosta Soimeanca ramasese pentru o clipa parca intr-o alta dimensiune, nestiind cum sa isi aleaga vorbele pentru ceea ce va urma. Aveau atat de multe sa isi spuna .. Rosa avea sa ii destainuie foarte multe intamplari,mai mult sau mai putin placute. Se uitase de jur-imprejur din obisnuinta,apoi isi mutase din nou privirea catre verisoara sa. O privise in ochi , apoi a studiat-o dandu-si seama cat de mult s-a schimbat, dar nu in rau,ci in mult mai bine. Era bucuroasa pentru Scarlett fiindca parea mult mai vioaie,mai plina de viata decat atunci .. cand a vazut-o ultima data. Acum erau din nou cele doua prietene dispuse sa discute despre orice.

"E .. nu stiu cum sa zic,dar este .. super ca esti aici si sper sa nu mai pleci curand!", rostise Rosalie cu o urma de repros,dar si de umor in glas. Fusese,insa, foarte sincera. Chiar nu voia ca Scarlett sa mai plece. I-a fost prea dor de ea,prea dor de clipele in care radeau sau plangeau in cele mai triste sau fericite pagini din vietile lor. Acum o noua fila din jurnal se deschisese. Acum aveau din nou ce asterne pe paginile ingalbenite ale unui pergament, cu o cerneala neagra ca abanosul. Zambise brusc la acest gand.