I'm still alive

[Ema Snow]

Ema se asigura ca toti elevii erau in Camera de zi a Ochilor-de-Soim. mbi multumita si isi dadu roba jos, lasand-o pe unul din bratele celui mai apropiat fotoliu. Asta ar fi fost un semn ca ea nu avea de gand sa paraseasca Turnul in aceasta seara, dar era prea agitata ca sa stea locului. A avut nevoie doar de o fractiune de secunda ca sa se intoarca si sa deschida usa, zbughind-o pe scari spre coridoarele pustii.
Pasul ii incetinea odata cu distanta. Ema se bucura de linistea culoarului rece. Oricat de mult ii placea compania oamenilor, simtea uneori nevoia de liniste. Ea era in general o fire timida si linistita.
Un sunet slab, ciudat, strabatu aerul pana la ea. Se opri in loc, incruntandu-se. Fata isi ciuli urechile. Era un hohot de plans. Slab, molcom, dar plans, fara indoiala. Se dadu inapoi doi pasi si porni pe ramificatia coridorului. Abia cand identifica usa din spatele careia se auzea, isi dadu ochii peste cap. Cum de nu se gandise la baia lui Myrtle?
Impinse usa cu putere si era gata sa dea o replica, dar cuvintele i s-au oprit in gat.
" - Elizabeth!" murmura Ema cu o voce tremuratoare.
Se duse sa o imbratiseze pe tanara Cercetasa.
" - Nu te-am mai vazut de mult! Ce ai mai facut?"