Uncle Noah

[Bell Evans]

• Il simti pe Pete foindu'se in spatele ei; lua o gura mare de aer si facu primul pas. Se spunea ca inceputul era cel mai greu. Ei bine, ar fi trebuit sa lase in urma teama si nesiguranta si sa se indrepte cu fruntea sus spre necunoscut.
  Simtea cum bataile inimii sporesc cu fiecare centimetru cu care se apropia de treptele mici, din marmura alba; poate ar fi trebuit sa se intoarca, poate ar fi trebuit sa lase totul balta si sa se intoarca la viata ei normala. Insa era mai constienta ca niciodata ca nu putea da inapoi. Si nu o facuse niciodata; doar se gandise la varianta mai usoara, desi mereu o alesese pe cea dificila. Lucrurile grele aduc satisfactii mari, nu?
  
  Ajunse in fata usii, cu Rosalie langa ea si cei doi tineri in spatele lor; intinse usor mana spre clanta argintie si se opri. Pete facu insa un pas si suna clopotelul atarnat deasupra.
  "-Sa nu fim nepoliticosi din primul moment" chicoti el.
  
  Bell incerca sa zambeasca, dar nu'i iesi decat o grimasa; era mult prea incordata.
  Se auzira niste pasi, dupa care usa scartai si se deschise; un barbat trecut de 50 de ani statea in prag, privindu'i nedumerit. Ochii de un albastru intens ii analizara pret de cateva minute, iar liniile din jurul gurii se accentuasera usor. In cele din urma insa ii invita inauntru, cu o expresie a fetei de nepatruns.
  "-E bine?" murmura Rosalie, aproape de fosta cercetasa.
  Se rezuma la a da usor din cap; desi nu era prea sigura.
  
  Batranul ii pofti in ceea ce parea o sufragerie; se asezara pe canapeaua lunga, unul langa altul, pregatiti parca de un atac. El se aseza pe un fotoliu din fata canapelei si isi incrucisa mainile la piept; parea ca asteapta ceva.
  "-Am venit pentru a cauta informatii despre nepotul dumneavoastra, Tom Porrin" spuse Steve, cu o voce limpede lipsita de inflexiuni.
  Noah facu ochii mari, aplecandu'se in fata. Nu primise vestea prea bine.
  "-De unde stiti de mine?" intreba el, incercand sa se stapaneasca.
  Bell si Rosalie schimbara cateva priviri pe furis.
  "-Dintr'un bilet incuiat intr'un cufar din Durmstrang" raspunse Pete, calm.
  
  Batranul se albi la fata, iar Bell se ridica brusc; insa Pete o trase inapoi pe canapea, tinand'o de brat.
  "-Sunt bine" mormai Noah, cu vocea ragusita. Vestea il lua puternic prin surprindere; dar spre mirarea celor patru, incepu sa le povesteasca toate amintirile lui cu Tom.