I try touch my dream!

[Ellena R. Howard]

ok, am adus capitolul 2, sper sa nu va plictiseasca, dar am fost cam...prost dispusa saptamana asta ca sa scriu.
Lectura placuta.

Cap2. Trecutul revine in prezent!

Incercand inca sa ma trezesc , sa realizez ca noaptea trecuse subit pe langa mine ca un tren cu viteza mare, ce lasa in urma doar vise imbibate de fumul tigarilor puternice fumate cu ardoare, fumate doar sa amageasca visele, sa le stearga, imi dau seama ca propria camera parca ma subjuga undeva in mine. Caut cu privirea agera ceva, ceva la care ma uitam in fiecare dimineata. Acel ceva era un raft al bibliotecii, pline cu carti vechi dar citite in intregime de mine, unde erau asezate trei poze frumoase in rame de lemn de culoarea castanei. Ma apropii cu pasi mici de biblioteca ce mirosea putin a carti, dar ce aducea o nostalgie prieteneasca dar intriganta si visatoare acelui loc special pentru mine.
Ma ridic pe varfuri reusind sa ajung la una din cele trei poze puse in rama. Ramasese singurul lucru de pe urma lui Sasha. In acea poza, el ma tinea in brate din spate, cu mainile incrucisate peste mine, cu capu pe umarul meu si zambea cu dragoste.

Incepusem sa cred ca acea poza e singurul lucru ce-mi aminteste de zambetul sau. Un zambet cristalin, al unui baiat inalt, frumos conturat, plin de vise si plin parca de speranta ca viata poate fi si buna nu numai rea. Niciodata nu intelesesem conceptul sau de gandire, dar si asa il iubisem. Mereu ma crezusem vinovata ca a plecat, ca m-a parasit, ca a disparut din viata mea ca si cum nu ar fi existat. Mereu vazusem undeva in el un prieten adevarat decat un iubit, vazusem un compatriot caruia ma destainuiam mereu, plangeam pe umarul lui si imi oferea protectia necesara sa nu fiu ranita adanc in sufletul deja facut praf dupa moartea tatalui meu.

Dar a plecat. Poza aduce si amintiri neplacute. Amintirea in acea zi cand ploua torential. Ploua foarte tare, parca cerul ma avertiza, parca cerul plangea pentru ce avea sa urmeze. Sasha venise la mine acasa, doream sa il prezint mamei mele. Speram ca daca apare Sasha mama sa inceteze din proastele obiceiuri, sa incerce sa revina la normal. Dar nu a fost sa fie. Nu pot uita nici azi cearta crunta in propria casa, cu mama mea ce il jigneste pe Sasha in fata mea. Nu merita acele cuvinte, Sasha fusese nevinovat. Dar mama era prea adancita in alcoolul ei ca sa vada asta. Sasha era un baiat mandru, mandru de el de familia lui. Avea o familie mare. O mama, un tata prietenos, asta aducandu-mi aminte ca si tata fusese la fel chiar si mama, inainte ca tata sa dispara si ea sa creada ca fara el planeta nu se invarte.
Mai avea inca un frate mai mare ca el cu un an, la fel de frumos si implinit, cat si o sora ce semana cu el si familia lor pe deplin. La fel de frumoasa, mandra dar zambitoare si intelegatoare. Din pacate pentru mine, erau si foarte bogati. Erau financiar plin de bani, nu le lipsea nimic. Dar nu erau deloc inganfati si plini de ei. Ma cunoscusera si pe mine si ma acceptasera usor cu zambetul pe buze.
Dar mama mea stricase totul, alungandu-l efectiv. Nu pot uita usa trantita cu putere de Sasha ce iesise direct din casa in ploaie. Iesisem dupa el sa il caut, sa ii cer iartare, dar disparuse subit. De atunci nu l-am mai vazut. Pur si simplu a disparut ca magarul in ceata. Am trecut cu greu peste. Statusem doi ani impreuna, il iubisem mai mult ca pe mine, avand impresia ca si el ma iubise. Nu mai stiam ce sa cred.

Telefonul suna pe marginea patului, spargand ceata si oglinda amintirilor mele vagi, amintirilor deloc placute ce adanceau pe zi ce trece rana din interiorul sufletului. Las poza inapoi la locul ei, sperand in continuare, ca poate...poate se va intoarce inapoi la mine. Desi ma confruntam zilnic cu constiinta mea, ca asta nu se va intampla, eu atacand-o direct spunandu-i ca va revenii. Ma minteam doar sa pot merge mai departe.
Ridic telefonul raspunzand cu o voce plictisita dar cu acelasi accent al meu specific.
-Alexandra, sunt Daria...trebuie sa treci pe la facultate azi, luam niste notite si peste doua saptamani aveam examenele la chimie si psihologie.
Oftez lung, nu dormisem aproape deloc si nu aveam deloc chef sa scriu ca un robot la ora blondei fara creier si siliconata si in gat de la ora de psihologie. Desi imi placea materia nu imi placea profesoara.
-Bine, vin imediat , spun scurt si inchid direct fara sa o mai las sa zica ceva. Daria era colega mea de banca, cu care ma intelegeam cat de cat bine. Privesc ceasul de peperete ce arata o orape care o cam uram. Soarele abia rasarise, fumul din camera mea iesea incet pe geamul intredeschis, iar eu dupa un dus, un mic dejun plictisitor privind ecranul televizorului din camera, ma imbrac lejer si ies pe usa casei in care locuiam, pregatita de o noua zi.

Ajunsesem la facultate destul de usor. Nimic schimbat. Elevii abia treziti dimineata, fumand in curte, fara chef de scris sau retinut ceva, cu chef de muzica, distractie si calatorii, profesorii la fel de plictisiti si obositi si ei de toanele elevilor, aceleasi banci de culoare cacanie lungi ca la cinema, si acelasi explicatii la orele de pshologie greu de inteles.

Ma asez pe un scaun, trantind mapa rosie pe tablia bancii si ma caut de tigari. Dar imi aduc aminte ca nu am voie sa fumez in sala. Plictisitor, uram regulile lor. Parea o zi normala, pana cand in fata clasei, un aer rece si un vand puternic venit de nicaieri da cateva foi jos de pe catedra unde avea sa predea siliconata de psihologie. Fiind prima ce intrasem in sala si singura momentan, realizez despre ce era vorba. O fantoma cred, furioasa sau inca nu imi dadeam seama. Ma ridic si ma duc incet la catedra mare, ridicand foile. Dar cand ma uit pe ele, instinctiv vad o fisa de inscriere pentru cineva din anul trei de facultate. Numele … nuuuu! Ryan Sasha Anderson!