Esente distincte

[Alice Gontier]

,,Esente distincte” povesteste despre doua fete din semintii diferite,o elfa si o vampirita.In ciuda neintelegerii dintre elfi si vampiri,ele reusesc sa devina prietene foarte bune,amandoua trecand prin tot felul de aventuri periculoase si ajutandu-se.De fapt,Eloen,elfa protagonista,afla de la vampirita Lithia ca vampirii nu constituie un pericol pentru elfi,deoarece ei se hranesc numai cu sange uman si,uneori,in cazuri disperate,cu sange de animale,sangele elfilor fiind fatal pentru ei.Cele doua ajung sa se cunoasca atunci cand Eloen,nevoita sa fuga de acasa din cauza dusmanilor care doresc sa o omoare,da din intamplare peste Lithia.

Pai sper sa va placa povestea mea pentru ca in prezent eu am scris deja patru capitole...il voi posta pe primul in speranta ca voi avea cititori si,daca mi se va indeplini dorinta,le voi posta si pe celelalte.Si imi cer scuze daca mai exista greseli.

_____________________________________________________________

CAPITOLUL 1 - FUGA DE MOARTE

Intinsul tinut Corellon stralucea sub blandele raze ale soarelui,ca si cum o mie de nestemate erau puse din loc in loc in iarba umeda.Pasarile zburau pe cerul brazdat de norisori albi ca neaua,si ciripeau vesele,facandu-te sa cazi pe ganduri si sa zambesti.Acest tinut fantastic era locuit in intregime de elfi: o semintie pasnica,care preferau sa nu se amestece in lucruri care nu-i priveau.Micutii copii elfi alergau peste tot,razand zgomotos,in incercarea de a prinde fluturi de toate culorile.Asa arata minunatul tinut:la fiecare pas intalneai numai chipuri exaltate,dormice sa te ajute in orice situatie.

Asta pana intr-o zi ce a schimbat nu numai dispozitia locuitorilor,ci probabil si soarta intregului tinut.Acesta era invadat!O armata intreaga de elfi intunecati precum cerul noptii au patruns in tinut,omorandu-i pe cei care stateau de garda si distrugand tot ce le iesea in cale.Scopul era simplu:undeva in tinut,traia familia de elfi Silverbow,care se zvonea ca ar avea ceva sange regal.Inamicii cautau sa-i ucida.Dar pana sa ajunga la capatul celalalt al tinutului,mai era…Singurii pe care ii omorasera fura sotii Silverbow,care,din pacate,se aflau acolo in vizita la niste prieteni de familie.Dar mai exista o supravietuitoare:Eloen Silverbow,fiica acestora,care statuse acasa in tot acest timp,stergandu-si arcul si punandu-l cu grija intr-o cutie de langa pat,langa tolba plina cu sageti.Era o liniste deplina.Nimeni nu stia ce va urma,nici macar nu stiau despre vreun elf intunecat care avea ca scop uciderea familiei Silverbow.Dar iata ca tanara elfa de 17 ani fu avertizata pana la urma…

Elful Nyvorlas,un prieten foarte apropiat fetei,alerga spre casa acesteia,abia mai putand respira.Ceilalti se uitau la el ca si cand o luase razna.

-ELOEN!!!striga el cat il tineau plamanii.ELOEN,TREBUIE SA…TREBUIE SA FUGI!!!

Fata iesi din casa,cu un fel de curiozitate amestecata cu frica.

-S-a intamplat ceva?murmura ea linistita.

-S-au…s-au intamplat foarte multe…trebuie sa fugi departe,niste elfi intunecati vor sa…vor sa te ucida…

-POFTIM?!?

Eloen incremeni.

-Dar de ce?intreba ea speriata.

-Vei afla mai tarziu!NU MAI ESTE TIMP!TREBUIE SA FUGI,ACUM!Ia-ti arcul si tolba cu sageti,si sabia de asemenea.

-Dar Nyvorlas,unde sa ma duc?Si ce fac cu mancarea?

-Grabeste-te doar,te prind eu din urma,dar acum tu esti cea care trebuie sa plece prima!

Eloen intra grabita in casa,isi puse sabia intr-o teaca la brau,isi lua arcul si isi puse tolba cu sageti in spate,dupa care iesi.

-Dar trebuie sa-i anunt pe parintii mei totusi,nu?continua ea cu intrebarile.

-Ma tem…ma tem ca nu vei mai avea ocazia sa-i vezi vreodata…

-POFTIM?!?repeta ea printre lacrimi.Dar…

-Nu mai e timp,FUGI!ACUM!!!

Nestiind ce sa mai faca,fata incepu sa alerge spre iesirea din tinut,cu lacrimile siroindu-i pe fata.Alerga asa timp de o ora,dupa care se opri langa o salcie curgatoare din apropiere,de care se sprijini si isi puse mainile pe fata.Ce ar fi trebuit sa faca acum?Nu se descurca de una singura.Si daca ar fi fost si ea omorata?Isi scoase sabia din teaca si se uita la taisul ei ascutit.Atat de ascutita era sabia,incat era deajuns sa ii atingi taisul cu degetul,ca deja sangerai.Dupa ce examina fiecare detaliu,o baga la loc in teaca.Apoi se uita la arcul eiin argint,batut cu pietre pretioase.Dar la ce o ajuta?Doar nu avea sa omoare de una singura milioane de elfi intunecati!Se departa de salcie si se duse langa un lac din apropiere,in care se oglindi.Eloen avea niste ochi albastrii-cenusii,par lung si urechi lungi si ascutite.Parul i se revarsa pe spate precum un rau de aur.Era invesmantata in albastru.Inca plangea…o lacrima i se prelinse pe obrazul fin si curse in lacul adanc,formand cercuri mici.Dintr-o data,Eloen tresari si isi incorda arcul catre un tufis din apropiere.De acolo iesi o fata,care se repezi asupra elfei cu coltii sai,dar cand o vazu,se opri parand derutata.Eloen renunta la sageata pe care tocmai si-o pregatise.Fata care iesise din tufis avea parul lung si negru ca taciunele,si niste ochi rosii precum sangele.

-Ce cauta un vampir aici?se mira Eloen.

Fata se departa putin de elfa,dupa care isi drese glasul si zise:

-O vampirita ratacita n-are voie sa-si caute hrana?

-Nu si daca doresti sa ma musti cu coltii aceia!ridica Eloen o spranceana.

Vampirita incepu sa rada,dezvaluindu-si coltii ascutiti si insetati de sange,iar Eloen afisa o expresie confuza.

-Ce ti se pare atat de haios?intreba ea.

Nu primi nici un raspuns.Vampirita rase in continuare.

-Incepi sa ma calci pe nervi!isi iesi Eloen din minti.

Rasul celeilalte inceta,vazand incruntarea de pe fata elfei.Elfii ii detestau pe vampiri.Acestia erau niste ucigasi.Se fereau de ei,ca nu cumva sa li se infiga niste colti ascutiti in gat,care sa le bea tot sangele din organism.

-De ce as musca o elfa?zise pana la urma vampirita.

-Pai,nu stiu…ca sa iti potolesti setea?!

-Ar trebui sa afli ca noi,vampirii,nu atacam niciodata elfi!

Acum Eloen parea total derutata.

-Ce convingatoare esti!zise ea.

-Sangele vostru este fatal pentru vampiri,daca chiar iti doreai sa stii asta!Noi nu atacam decat oameni,si cand nu gasim nici unul,trebuie sa ne multumim cu sangele animalelor!

Urma un moment de tacere.Fetele cand se priveau una pe cealalta,cand priveau la cerul care parea sa se inchida la culoare.Vampirita rupse tacerea:

-Ce cauta o elfa singura,atat de departe de tinutul Corellon?

Eloen ofta profound,dupa care,cu toate ca ii era greu,spuse:

-Tinutul a fost atacat de elfi intunecati…mi-au omorat parintii,iar acum ma cauta si pe mine…

Inchise ochii si cugeta la ce se intamplase inainte sa alerge o distanta atat de mare.Ii veni in minte chipul lui Nyvorlas,cu parul sau lung si verde-inchis,si cu ochii lui albastrii si patrunzatori.Dar apoi isi reveni la realitate,si facu efortul sa intrebe:

-Dar tu?Credeam ca vampirii au si ei propriul lor tinut.

-Asa e,raspunse vampirita.Insa am plecat in cautarea hranei,catre un oras indepartat,locuit de oameni.Numai cand intentionasem sa ma intorc am realizat ca nu mai stiu drumul inapoi spre casa.

Amandoua izbucnira in ras.

-Ar cam trebui s-o iau din loc!spuse Eloen intr-un sfarsit.Nu pot sta prea mult intr-un singur loc…

-Daca ai nevoie de companie,eu sunt dispusa sa te insotesc!Daca imi ingadui,bineinteles…

-Pai…da…sigur…cred ca va fi mai bine decat sa stau singura si sa plang in fiecare moment!Da,poti veni cu mine.

Cele doua pornira la drum.Soarele apuse deja cand ele se aflau la cativa kilometri de lacul langa care se intalnisera.

-Apropo,eu sunt Lithia!zise vampirita.Lithia Nightblood!

-Numele meu este Eloen Silverbow!

-Silverbow?Acum imi dau seama de ce te cauta vrajmasii.

Calatorisera pana la miezul noptii,pana cand somnul nu le mai ingaduia ochilor sa ramana deschisi.Ajunsera in dreptul unei pesteri stranii.

-Eu nu intru acolo sub nicio forma!se alarma Eloen vazand ce intuneric le va astepta in pestera.

-Atunci ramai in drum ca prada vrajmasilor!izbucni Lithia.

Fara sa fie prea sigura de ce,Eloen accepta.Amandoua erau lihnite de foame.Pentru Lithia nu era deloc o problema,deoarece ea gasea mai mereu soareci sau sobolani si se hranea cu sangele lor,dar Eloen se scarbea numai cand auzea de astfel de lucruri.Lithia musca fara pic de mila sobolanii si le sorbea fiecare strop de sange,si facea asta chiar in fata elfei.

-Pe viitor mi-as dori sa nu mai vad actiunea caracteristica semintiei tale!se scarbi Eloen.

Pana la urma elfa mancase niste fructe.Se pare ca exista un copac in apropierea pesterii care iti dadea ce ai nevoie.

-N-a fost nevoie sa-ti imprumut sobolanul acesta succulent pana la urma,nu?o lua Lithia in raspar.

-Lithia!!!

Adormisera pe loc,dupa ce mancasera si se saturasera.Se trezisera in zorii diminetii si,fara sa mai stea pe ganduri,o luasera din loc.

-Cunosc un sat nu la foarte mare departare de aici!zise Lithia.Satul Tori.

-Cam la cata distanta ar fi?

-Aproximativ doi kilometri.

Au luat-o spre nord.Deja se aflau la mare distanta de tinutul Corellon,iar elfilor intunecati le-ar fi luat o vejnicie pana sa le ajunga pe cele doua.In timp ce isi croiau drum spre satul Tori,Eloen cugeta la Nyvorlas si la cat de speriat fusese din pricina mortii ei.,,Chiar ii pasa!” isi tot zicea fata in gand.

-Eloen!tipa Lithia.La ce ti-e gandul?

-Oh,la…

Pentru un moment,ezita sa ii spuna,dar apoi ii marturisi.

-Deci,Nyvorlas,ha?zise Lithia.Si…vrei sa spui ca tu il pla…

-Lithia,cat mai avem mana in Tori?schimba Eloen subiectul.

-E chiar dupa acei copaci!

Intr-adevar,dupa ce trecusera de cativa copaci batrani,dadusera peste o platforma pe care scria ,,Satul Tori – Bine ati venit!”,si doua garzi cu sulite in mana.

-Perfect!se infurie Eloen.Sigur nu te vor lasa sa intri!

-Am o idee!Trage cu sageata in rata de acolo,asta sigur le va atrage atentia!

-Stai putin!Vrei sa spui ca sunt nevoita sa imi irosesc o sageata pentru o rata idioata?Si daca trag,sigur se vor indrepta catre noi!

-Pai…te duci in tufisul de acolo si tragi,dupa care alergi inapoi!Pasul elfilor este usor ca pana,nu te vor auzi!

Fara sa mai stea pe ganduri,Eloen facu ce-i spuse Lithia.Spre usurarea lor,avu rezultatul dorit,si fetele patrunsera in sat.

-Lithia,sopti Eloen,trebuie sa fagaduiesti ca nu vei ataca pe nimeni!

-Asa fagaduiesc!raspunse ea oftand.

Oamenii se uitau cu admiratie la Eloen,placandu-le sa vada elfi nobili,dar se infricosau la zarirea vampiritei si se strecurau inapoi in casele lor.

-Hm,hm!

Cineva tocmai se ivi in spatele lor.Un barbat inalt,bine facut,cu o expresie oarecum furioasa.

-Credeam ca i-am povatuit pe cei care stau de garda sa nu le ingaduie vampirilor sa patrunda in satul meu!

-Nu va face nici un rau,a fagaduit!vorbi Eloen.

-O elfa?Acum elfii sunt in cardasie cu vampirii?

Lithia ii arunca o privire dispretuitoare,iar Eloen se incrunta.

-Am descoperit ca sangele nostru le este fatal vampirilor,deci noi nu putem fi atacati!

-Evident nu-ti pasa de oamenii din acest sat,continua barbatul privind-o pe elfa cu repros.Ce-ti pasa?Pe tine nu te va ataca!In schimb ne va ataca pe noi,niste victime nevinovate,care isi vad de treaba in sat,iar…

Lithia isi arata coltii si il scruta pe barbat.

-A fagaduit ca va va lasa in pace!repeta Eloen.

-In schimb,daca nu ne lasi sa stam undeva,chiar ca imi voi da arama pe fata!se infurie Lithia.

Omul arunca o privire derutata catre oamenii care scoteau capetele pe fereastra,dupa care le accepta oferta.

-Daca vei ataca pe cineva,spuse el,o sa ai de-a face cu cavalerii regelui Kido!Puteti sta in casa mea!

Vampirita incuviinta din cap si il urmara pe om.Ajunsera in fata unei case care parea cea mai mare din sat,si intrasera pe poarta.Un caine mare si fioros incepu sa latre si sa se zbata,in ciuda lantului care il tinea strans.Intrasera in casa iar barbatul le spuse sa ia un loc la masa.Fetele isi aruncau priviri semnificative.

-Imi pari cunoscuta!zise barbatul asezandu-se si el la masa.

-Ma intreb de unde!?spuse Eloen uitandu-se pe fereastra deschisa.

-Ea este Eloen Silverbow!interveni Lithia.Acum cred ca realizezi de unde o cunosti…

-Eloen Silverbow?Dar ce faci atat de departe de casa?

Fara prea mare tragere de inima,elfa incepu sa-i povesteasca barbatului despre invazia elfilor intunecati si despre moartea parintilor ei,fara sa scape nici un amanunt.

-Il cunoasteam pe tatal tau!spuse el.Imi pare rau ca s-a sfarsit totul asa…

-Il cunosteai pe tata?De unde?

-Oh,haide!Tatal tau era foarte vestit pe vremuri,cu mult inainte sa te nasti tu!Era un elf foarte curajos si vartos!

Lithia incepu sa transpire,dar Eloen nu mentiona nimic despre aceasta reactie.

-Doriti ceva de mancare?zise barbatul.Eu unul sunt hamesit!

-Daca nu ti-e cu suparare…!zise Eloen.

-Chiar deloc!O,am uitat sa ma prezint!Eu sunt Jeremy Drarr!

In timp ce Jeremy pregatea ceva de mancare,Eloen o observa pe Lithia uitandu-se cu jind la venele barbatului,care erau foarte evidente.

-Lithia!sopti Eloen.Nu-ti incalca fagaduiala!Aminteste-ti ce vei pati daca o faci!

Incruntandu-se,vampirita se uita in alta parte,in speranta ca nu se va trezi sorbind sangele lui Jeremy.

-Umm,Jeremy?incepu Eloen timida.Problema e ca…Lithia e vampir si…in caz ca ai uitat…vampirii se hranesc cu sange…

-Greseala mea!chicoti el.Asteptati,ma intorc imediat!

Iesi din casa si peste doua minute se intoarse cu o pasare destul de mare…

-Sper ca asta iti va fi pe plac!ii zambi el vampiritei.

Aceasta o apuca de aripi si o musca fara mila,sorbindu-i sangele.

-E dezgustator!zise Eloen.Macar m-am intors la timp si nu trebuie sa mai vizionez asta!

Jeremy se intoarse la masa si ii puse lui Eloen o farfurie in fata,asa cum isi puse si lui.Lithia ispravi cu pasarea aceea.

Peste trei ore,cerul incepu sa se intunece,iar vremea sa se racoreasca.Fetele dormeau la etaj,iar Jeremy la parter.Lithia adormi pe loc,dar Eloen se uita pe fereastra la stelele sclipitoare si la secera lunii.Incepu sa cante incet o melodie in limba elfilor.Se simtea singura,trista,vlaguita.Imaginea lui Nyvorlas ii veni in minte,cu zambetul sau frumos,cu privirea scrutatoare…

Nu,trebuia sa doarma,nu putea sta treaza la nesfarsit…dar nu izbutea,pur si simplu.Tresari.In intunericul de sub fereastra,Eloen deslusi silueta unui elf.Acesta isi atinti ochii catre fereastra de la care privea Eloen.Fata incepu sa vorbeasca cu el,pe limba elfilor.

-Man eneth lin?(Cum te cheama?)

-Nyvorlas Eldar eneth nîn!(Numele meu este Nyvorlas Eldar).

-Nyvorlas?Im Eloen!(Nyvorlas?Sunt Eloen!)

Elfa iesi furtunos din camera,cobori incet pe scarile subrede si iesi afara,intampinandu-l pe Nyvorlas,care parea trudit.Eloen incepu:

-Im gelir ceni ad lin!(Sunt fericita sa te vad din nou!)

-Elen sila lumenn’ omentielvo!(O stea straluceste in ora intalnirii noastre!)

Eloen il ajuta pe Nyvorlas sa intre in casa,si se duse sa-l cheme pe Jeremy.Acesta se uita buimacit la elf,a carui mana dreapta sangera pe alocuri,si se duse sa caute niste bandaje si ceva pentru calmarea durerii.

-Prietenul tau poate vorbi limba comuna?o intreba Jeremy pe Eloen.

-Da,poate!

Jeremy ii turna elfului o solutie albastruie peste ranile deschise,dupa care il bandaja si incepu cu intrebarile…

-Ce s-a intamplat?De ce vii numai la ora asta tarzie?

Nyvorlas ii arunca o privire de parca era mustrat,dar apoi vorbi.

-Toti elfii capabili sa luptam ne-am impotrivit lui Dyffros Nylian!

-Si cine mai e si acest Dyffros?intreba Eloen.

-Tu cine crezi?E capetenia elfilor intunecati,el a pus la cale uciderea familiei tale si distrugerea tinutului Corellon!Am luptat ore in sir dupa plecarea ta,dar sunt prea numerosi!Dyffros te-a cautat peste tot prin tinut,si si-a dat seama ca cineva te-a avertizat si ca ai fugit.S-a infuriat atat de tare,incat si-a trimis supusii dupa tine!Noroc ca am reusit sa fug inaintea lor,trebuia sa te avertizez!Nu poti sta intr-un loc pentru prea multa vreme,e primejdios!Trebuie sa pleci dimineata in zori de-aici!Iar tu – intinse un deget catre Jeremy – ai face bine sa-i avertizezi pe locuitorii satului si sa va retrageti intr-un loc mai departat pana trece prapadul ce va avea loc si aici!

-Stai putin!exclama Eloen.Tu nu vii cu noi?

-Eu trebuie sa ma intorc si sa lupt!Voi aduna elfi de peste tot,si ne vom razvrati impotriva lui Dyffros!Dar tu ce vrei sa spui prin ,,noi”?

Chiar atunci Lithia cobori si ea,parand indignata.

-Ce e cu toata galagia asta?se infurie ea.

Nyvorlas inlemni pe loc.

-Nyvorlas,zise Eloen calma,nu iti va face nimic!Ea imi tine companie!Am aflat ca sangele nostru le este fatal vampirilor,deci nu se va napusti asupra ta!

-El e Nyvorlas?spuse Lithia pe un ton mieros.Am auzit multe despre tine!…

-Lithia!!!izbucni Eloen facandu-se rosie ca racul.

Nyvorlas se ridica si arunca o privire descumpanita catre usa.

-Eu trebuie sa ma intorc…imi pare rau,Eloen…

Fata il insoti pana afara,si apoi se uita la el,in ochii ei vazandu-se tristetea.Il intreba:

-Man lû vin achenitham?(Cand ne vom vedea din nou?)

Dar baiatul nu ii raspunse,ci doar ii darui fetei un lantisor magnific de argint,dupa care spuse ,,Mára mesta”(,,La revedere”) si se pierdu in intuneric.Eloen se intoarse in casa admirand lantisorul,ii ignora pe Lithia si pe Jeremy si se intoarse la etaj,se baga in pat si adormi pe loc.

A doua zi dimineata,Eloen fu trezita de prietena ei vampirita,care deja era gata de plecare.Se ridica si elfa din pat si se pregati,dupa care amandoua coborara si isi luara ramas bun de la Jeremy.

-Inainte sa va treziti voi,zise el,am vorbit cu locuitorii satului si au fost destul de buni sa va dea niste merinde.

Arata pe masa unde se gaseau tot felul de mancaruri.Dar cum le vor duce?Daca le era imprumutat un cal,probabil ca Lithia si-ar fi infipt iute coltii in el.Dar le fu dat un spiridus,care adora sa cara lucrurile.Vampirii nu atacau spiridusi,pur si simplu ii detestau.Abadda era numele lui.Asa mic cum era,isi puse ranitele in spate si le cara fara dificultate.Purta niste haine stacojii,si avea un par scurt si roscat,acoperit de o palarie asortata cu hainele.

-Ramas bun,Jeremy!spuse Eloen.Si sper sa scapati cu bine de nenorocirea ce o sa se abata asupra satului!

Fetele plecasera,urmate de Abadda,care canta vesel o melodie ciudata.

-Iar acum incotro?intreba Eloen oftand.

-Eu cred ca ar trebui sa ne indreptam catre Valea Sylleth!zise Lithia.Nu cred ca se vor gandi sa ne gaseasca acolo.

-Valea Sylleth?!?se panica Eloen.Dar am auzit ca e periculos acolo,mai ales ca exista o prapastie adanca,terminata cu tepi ascutiti!Multi dintre stramosii mei au cazut in prapastia aceea!Ma trec fiorii numai gandindu-ma la ea…

-Asa este,in Valea Sylleth se afla Prapastia Hasterien!Dar o vom ocoli,fii sigura!Nu putem risca sa ne apropiem de ea!

Si,fara prea mare tragere de inima,Eloen o urma pe tovarasa ei catre un loc total strain,cu spiridusul Abadda cantand in urma lor.