Cartea Nimanui

[Scarlett Soul]

- E Cartea Nimanui , ii raspunse Scarlett, simplu.
Stia ca acel "Nimanui" se referea la toti, la toti cei importanti care daca reuseau sa se priveasca in oglinda ajungeau la concluzia ca erau un Nimeni, la toti cei care sufereau , la toti cei care ...
- Poftim, e si cartea ta , ii supse Cercetasa sec, intinzandu-i manuscrisul celei nou-sosite.
Scarlett se uita indelung la Melisse, privind-o cum rasfoia cartea. Parea sa fie sigura pe ea, atenta la detalii, ii placu asta. Se simtea ciudat. Aproape ca agreease o persoana din prima. De obicei nu facea asta. Nu mai facea asta. Invatase nu aiba incredere in oameni. In Nimeni. Dar era si ea un nimeni ... Cu totii erau.
- Melisse, deschide la o pagina anume si citeste randul al saptelea. Asta ... daca vrei. Stii, nimic, niciodata, nu e intamplator.
Se privira mult timp. Amandoua, pastrand tacerea. Era ciudat sa iti faci o parere despre un om mut. Mut, in momentul de fata. Pe chipul de copil al Melissei se putea distinge oboseala, oare de cat timp nu dormise fara sa fie rascolita de ... ganduri ? Poate ca avea si acea fata un Cimitir de Amintiri, intocmai ca si Scarlett. Soul, numele asta o descria mai mult decat oricare altul, chiar daca la prima privire nu toti isi dadeau seama. Ii venea sa-i ordone ceva lui Melisse, dar stia ca nu avea sa inteleaga nimic, si daca da, dupa accea sigur ar fi ocolit-o pe Scarlett. Cine nu ar fi facut-o ? Ar fi vrut sa o roage : Ia la tine si ingroapa inca o iubire moarta ! Dupa aceea inchise ochii, vrand sa se ascunda de propriile ganduri, miroseau prea tare a slabiciune.