Uncle Noah

[Bell Evans]

• Unchiul Noah ofta incet, stergandu'si fruntea cu o batista in carouri; parea sfarsit si avea aerul acelor persoane care mai au putin de trait, dar incearca sa treaca prin perioada asta cat mai repede posibil. Privindu'l, aveai impresia ca nu mai dorea nimic de la viata - doar sa o sfarseasca linistit, in pace, alaturi de mica pisica.
  Ofta zgomotos, tresarind brusc; toate privirile din camera se indreptara asupra ei, inclusiv cea a baranului; zambi usor, privindu'l cu blandete.
  "-Tomas nu a fost asa din totdeauna" incepu Noah, cu o voce joasa.
  Bell schimba o privire cu Pete; parea cam ilogic.
  "-Dar unele lucruri l'au schimbat pentru totdeauna" continua el.
  
  Era foarte curioasa sa afle ce l'a determinat sa devina un Devorator al Mortii.
  "-Era o fata; Elizabeth. Pe care o iubea mai mult ca pe sine pe vremea aceea" murmura batranul, sfarsit. Facu o mica pauza, dupa care continua. "Iar acea fata a murit intr'o lupta a Ordinului cu Devoratorii; iar Tomas a fost devastat. Trebuiau sa se casatoreasca la numai cateva saptamani, iar intreaga nunta s'a transformat intr'o inmormantare. Si dubios, Elizabeth era o membra a Ordinului. Nu stiu de ce el a ales sa lupte de partea raului" spuse Noah, ridicandu'si mainile in semn de nestiinta.
  
  Totul parea ca se leaga; o trauma care il marcase pe viata il facuse si rau in acelasi timp. Si totusi - parca nu era un motiv suficient de bun. Mai ales ca Elizabeth era un fan al dreptatii. Era de partea binelui; era ceva ciudat la mijloc. Ceva ce trebuiau sa descopere, si probabil doar Noah stia. Insa nu parea sa le mai divulge alte informatii; cel putin nu pentru moment. Linistea se lasa asupra sufrageriei pentru cateva minute, dupa care Steve si Pete se ridicara.
  
  "-Veniti la pranz" murmura batranul, ridicandu'se la randul sau.
  Bell zambi, simtindu'se vinovata; nici macar nu stia cum ii chema, si totusi ii chema sa manance impreuna.
  "-Nu vrem sa va deranjam" sopti ea, nesigura.
  Noah zambi; avea aerul unui bunic care isi priveste nepoata cu mandrie.
  "-Sunt mereu singur" ofta el.
  Stabilira sa se intoarca in cateva ore; Bell si Rosalie iesira primele din casa, urmate indeaproape de cei doi. Se oprira insa cand ajunsera pe micuta strada, nedumerite.
  "-Si acum?!" intreba Rosalie.
  Steve zambi.
  "-Acum vom merge la cortul de care v'am vorbit" raspunse Pete, luand'o pe Bell de mana.