Too much pain

[Alice Gontier]

Am decis sa mai scriu ceva.De data aceasta e ceva ce am trait pe pielea mea,una dintre cele mai groaznice experiente pe care am avut-o.Sper sa va placa

_____________________________________________________________________


Il vedeam cum rade,il vedeam aproape in fiecare zi si mi-era ciuda ca nu-i pot spune tot,ca nu-i pot zambi,ca sunt atat de lasa.Tristetea ma apasa din ce in ce mai tare cu cat il vedeam mai mult,cu cat ma gandeam mai mult la el.Il priveam nemaiputand sa ma opresc,pierzandu-ma in paradisul ochilor sai albastri de fiecare data cand ma privea si el.Aveam impresia ca ma privea cu drag,ca si el simte la fel,dar se teme sa-mi spuna.Insa am putut trai cosmarul sa-l vad dandu-si arama pe fata.O singura gluma nevinovata fu de ajuns ca sa imi raneasca sentimentele si sa ma loveasca.Cum am putut sa fiu atat de oarba?
Imi rascoleam amintirile la mai putin de un an dupa ce se intamplase nefericitul eveniment.Sentimentele mele pentru el se spulberasera,asteptam sa vad daca aveam sa ma indragostesc de altcineva,cineva mai bun,care sa-si exprime sentimentele.Asa au trecut cateva luni spunandu-mi ca nu l-as mai iubi niciodata,ca nu voi mai face o asemenea prostie.A venit momentul in care l-am revazut.M-am bucurat cand am realizat ca nu mai simt nimic,ca fluturasii din stomac isi faceau somnul de veci.Se mai schimbase putin,arata putin mai matur,insa era cam la fel:ma privea foarte rar,ca si cand eram doar o umbra care se afla acolo degeaba."Cui ii pasa pana la urma ce crede el?" imi spuneam in gand dispretuitor.Intamplarea a facut ca intr-o zi sa renasca sentimentele mele,de data aceasta mult mai puternice.Ma mai ranea ocazional,insa il iertam de fiecare data.Ma insotise intr-una din zilele care aveau sa decida viitorul meu,am ras de glumele lui care nu erau atat de amuzante,crezand ca le face special pentru a-mi mai ridica moralul.Insa ma inselasem amarnic.
Veni o zi in care am mers cu un grup de prieteni undeva.Sedeam pe scaun infofolita in geaca mea alba cu blanita,evitand sa vorbesc cu amicele din dreapta mea,simtindu-ma singura,si ma gandeam la el,deoarece nu aparuse.Oare unde era?Iata ca intrebarea mea primi raspuns si personajul principal al gandurilor mele aparu si se aseza langa un prieten,pe scaunele aflate la vreo doi sau trei metri distanta in fata mea.Evitam sa-l privesc,stateam cu mana la gura,prefacandu-ma ca sunt adancita in cine stie ce ganduri.Am indraznit sa-l privesc in ochi si,din fericire,ma privea si el.
Dupa ce terminasem toti unul dintre scopurile pentru care ne aflam acolo,trebuia sa asteptam sa mearga fiecare dintre noi pe rand sa stea de vorba cu persoana din acel loc.M-am asezat intr-un scaun in fata celui in care statuse el mai devreme,deoarece erau trei randuri de cate patru sau cinci scaune.S-a asezat in spate,pe scaunul care se afla mai la dreapta,si am inceput sa discutam.Murmuram ceva ca sa nu ma auda toata lumea si el se intinse in fata,cu parul saten alunecandu-i putin in fata,cu ochii albastrii ca cerul privind podeaua,si fiind atent la ce spuneam eu.Ma facuse sa rad intentionat in mai multe randuri,ne-am inteles de minune.Cand am plecat acasa cu o prietena inaintea lui,m-am simtit nespus de fericita.Toata ziua ma gandeam numai la el si la senzatia pe care o avusem cand mi-am petrecut timpul cu el.
A doua zi ne-am dus iar in grup in acelasi loc.Ma uitam disperata dupa el,fiind putin speriata ca s-ar putea sa nu vina si ca nu mai apucam sa-i vad lumina ochilor mirifici,insa il zarisem,era acolo si imi facuse cu mana,iar eu i-am raspuns cu acelasi gest.
Aveam la cine ma gandi multa vreme."Oare o sa se intample?"imi spuneam in gand."Va spune ceea ce imi doresc?Sau doar ma va amagi,infigand cutitul si mai tare in rana care inca nu s-a vindecat?"

_______________________

Next in curand