Light and darkness perfectly!

[Ellena R. Howard]

Pai daca il doriti asa curand, uite ca il aveti

cap7. Adevarul doare, dar poate fi infrant,

Imi tineam respiratia, vazand cum tipul ala tocmai o smeclea de la Will. Incepuse deja sa-mi placa blondul, iar acel ceva stralucitor al sau parea si mai atractiv. Insa asta imi aduce aminte ca si eu aveam ceva de genu. Insa nu apuc sa mai gandesc , ca ma simt luata in brate. Imi dau seama imediat cine era, dupa acel parfum imbietor dulce acrisor ce te tenta sa il mirosi si mai mult. Doream sa zic ceva cat ma carase in brate, dar nu puteam scoate un sunet. Mana ma durea ingrozitor iar pe hol lasasem urme de sange pana la infirmerie. Ma tot gandeam cum supravietuisem loviturii, in mod normal ar fi trebuit sa mor. Dar am scapat vie, doar cu ameteli si o rana la mana.

Sunt lasata in sala de infirmerie, Will e scos afara de asistenta exact cand doream sa ii multumesc. Desi rar cineva auzea acest cuvant din gura mea. Stiam ca era diferit de toti, stiam ca ceva nu se leaga dar asta imi placea si mai mult. Imi venea sa-i sparg fata doctoritei ca-l scosese afara, dar speram sa mai dau de el. Dupa acest gand scot un tipat cand asistenta imi scoate ciobul din mana. Bine ca trecusem pe acasa, ca daca nu sigur faceam pe mine in momentul ala. Nu incep sa plang deloc, desi undeva in mine nu suportam durerea, preferam sa nu dau drumu lacrimilor, nu-mi placea sa fac asta in fata nimanui.

Dupa ce ma bandajeaza bine oprindu-mi hemoragia si dezinfectandu-mi rana, ma intreaba ce am patit. Desigur, ar fi culmea sa ii spun „Sti...am fost aruncata prin fereastra de un tip ciudat ce emana o putere mare”, probabil ma trimitea si la sectia de psihologie dupa.
Ma fac ca nu aud intrebarea si ies din salon imediat dupa. Sunt insa asteptata la usa de asistenta directorului ce ma chema la el in birou. Perfect! Probleme noi.

Ma duc direct in directia biroului directorului. Un barbat la varsta a doua cu inceput de chelie si o mustata neagra si deasa. Mereu plin de el se crede superior elevilor sai si se foloseste de slabiciunile lor gasite la dosarul de inscriere ca sa ii „potoleasca”. Avea sa cunoasca o fiara daca incerca cu mine asa ceva.

Intru fara sa bat, tupeul si nesimtirea fiind unul din atuurile mele. Ma priveste rece cu acei ochii cafenii pe sub sprancenele groase. Invart privirea in sala si vad ca Will era si el acolo pe un scaun in fata biroului. Se pare ca il luase la rost, desi acesta inspira doar dezinteres fata de director. Fara sa mai zic ceva ma asez si eu pe un scaun, scotand un oftat infundat. Eram si asa destul de obosita, stresata si plina de draci, ca avea sa dea de dracu viu daca ma scoatea din sarite.

-Nu sti sa bati domnisoara?
-Nu, bat cand am chef si unde consider ca merita. Spun rece privindu-l exact in ochii. Imi apare un zambet strengaresc in coltul gurii.
-Nu te-am mai vazut, esti transferata? Raman socata cateva secunde. El mare director de facultate nu are evidentele elevilor sai. Ce ratangiu. Pufnesc nemultumita.
-Sunteti cumva baiatul de servici!? Ma priveste debusolat si se incrunta. Zau acum, va credeti director si habar nu aveti ca sunt in primul an. Privirea lui se preschimba, daca putea sa ucida cu privirea, eram deja moarta.
-Ai cam mult tupeu....
-Amelia Katherine Dantes, si da am tupeu deoarece chelia dumneavoastra imi reflecta soarele in ochi. Aud un pufnet de ras si pufnesc si eu. Will abia se abtinea se pare sa nu rada cu lacrimi.
Scoate un dosar de undeva din birou si il deschide privindu-l atent si curios.
-Dumnisoara Amelia... il intrerup brutal.
-Katherine sau Dantes, Amelia ma striga doar prietenii, si nu cred ca suntem asa ceva. Pufneste nemultumit, deja il scoateam din sarite. Cateva secunde tace, citind foile din dosar.
-Vad ca parintii tai sunt decedati Katherine.
-Asa si? Ce legatura are asta cu scoala? Intreb indignata.
-Pai aici la dosar scrie cauza decesului lor a fost uciderea si sinuciderea. Bun! Acum ma ataca direct. Nu stia cu cine se pune daca pomeneste de parintii mei.
-Nu sunt aici sa vorbim despre moartea parintilor mei de acum opt ani, sunt aici din cauza problemei de acum jumatate de ora. Spun rece, ochii mei reflectand deja ura si nervi necontrolati.
-Pai vreau sa stiu...
-Sa stiti ce? Ca tata era un betiv si a omorat-o pe mama dupa care el s-a spanzurat in fata ochilor mei?

Tace efectiv socat de cuvintele mele. Stiam ca asa va reactiona, e reactia tuturor in general. Din acest motiv nu discutam despre asta niciodata, cu nimeni. Era un subiect sensibil, o coarda sensibila ce statea deja sa se rupa.
Ma ridic de pe scaun, exact odata cu Will. Ajung la usa fara sa mai zic ceva. O deschid si atunci un zambet imi cuprinde fata. Ma intorc la Will si afisez un zambet cald, multumitor. Nu intelegeam de ce in fata lui puteam face asta.
-Multumesc Will, raman datoare cu un wisky, spun in spirit de gluma cu un zambet larg pe buze. Ma privea de parca vazuse o fantoma. Tocmai imi vazuse personalitatile sau mai bine zis firea mea cea blanda. Dar inainte si pe cea tupeista ce emana o nesimtire crunta. Dar stiam ca asa pot supravietuii.
Nu apuca sa zica ceva, ca ies din birou, mergand de nebuna pe holuri. Ies din scoala si ma duc catre casa. Fusese deja mult pentru mine, prea mult.

Odata ajunsa acasa sunt intampinata de Crystal ce ma vede ranita la mana. Se schimba la fata brusc. Ofteaza si ma roaga sa ma asez pe un scaun ca avem de discutat. Ok, speram sa nu ma certe ce nu am bagat la spalat, sau ca nu mi-am strans in camera. Aveam unele obiceiuri proaste.
-Amelia, trebuie sa vorbim. Dar nu vreau sa o lungesc, tu esti un Gardian.
Fac ochii mari aducandu-mi aminte de cuvintele tipului de la scoala. Nu intelegeam asa ca indraznesc sa o intreb.
-Ce e aia...gardian?
-E o poveste lunga, dar iti voi spune pe scurt. Cu mii de ani in urma, cand ingerii l-au tradat pe Dumnezeu, acestia au devenit demoni. Demonii au reusit sa ajunga pe Pamant, incepand sa ucida fiintele umane. Dumnezeu a vazut asta si pentru ca nu putea trimite ingeri, a facut ca din fiecare fiinta normala sa se nasca un copil cu puteri asemanatoare ingerilor. Aceastia se nasc din zece in zece generatii. Tu esti una din a zecea generatie. Trebuie sa ucizi si sa aperi oamenii de demonii ce acum par fiinte normale. Dar tu ii poti diferentia. Au o stralucire aparte ce o vezi doar tu. Se numeste Aura. Au diferite culori, la cei mai slabi e neagra, imperfecta deloc placuta, la cei mai puternici si rai e rosie, ca focu. Mai multe nu stiu Amelia, dar trebuie sa ai grija.
O priveam ca o idioata ce privea o statuie. Deci Will era demon? Unu puternic? Iar eu..trebuia sa il... ohhh nu! Problemele deja devin inlantuite si nemarginite.