You should listen to me

[Ema Snow]

Ema ridica din umeri si se lasa sa alunece jos, pe pamantul tare. Nu-i pasa daca se va murdari mai rau. Si asa era nevoie de o baie zdravana si probabil multe, poate prea multe, vraji ca sa scoata mirosul de fum din par si piele. Se uita la Tora cu ochii intredeschisi. Vroia sa o faca sa se simta mai bine. Ce-i drept, reusisera sa stinga focul. Era o victorie, nu?
" - Va trebui sa avem grija la cina" spuse Soimeanca pe cel mai obisnuit ton posibil. " Dupa miros, riscam sa fim confundate cu pastrama afumata"
Chicotira. Ema se simti putin mai bine. Era placut sa ai zambetul pe buze. Mai multe crengi trosnira sub greutatea unui salt, iar fetele isi intoarsera privirile spre sursa zgomotului. Silueta unui om se pierdea printre copaci.
" - Stai pe loc!" sari si Ema si isi scoase bagheta, incercand sa se decida daca era mai bine sa fuga dupa el sau sa ramana pe loc.
Sa fuga. Intotdeauna sa fuga si sa urmareasca.
" - Stai pe loc!" striga din nou.