I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

"Ochi-De-Şoimi sunt aşa de norocoşi" Zise ea pe un ton visător ""Nu că Desiree n-ar fi o şefă foarte bună" Continuă ea gândindu-se o clipă la şefa sa de casă. Dacă se gândea bine fiecare casă era norocoasă fiindcă fiecare Şef de Casă depunea mult efort şi îi determina pe elevi să muncească.

"Nimic interesant. Ştii şi tu, teme, învăţat, iar teme, citit... escapade nocturne... furişat..." zâmbi Ema. Totul suna nu foarte interesant când era spus aşa, dar ştia sigur că de fapt totul, sau măcar dăţile în care s-a furişat, fusese amuzant. Îşi aminti că şi ea plecase acum câteva zile în miez de noapte în Pădurea Interzisă şi că avusese parte de noapte foarte interesantă, alegându-se cu o nouă prietenă.
Atunci când Ema ridicase din umeri îşi aminti amuzată de ea îsuşi când o întâlnise pe Şoimeancă pe coridor. Ridicase de atâtea ori din umeri că aproape o făcuse pe Ema să râdă. Zâmbeşte melancolic amintindu-şi de cum încercaseră să găsească lordul pierdut din tablou.
Surâse amuzată la reacţia Emei , dar făcu exact acelaşi lucru şi ea . Myrtle se încruntă deranjată că cele două ripostaseră şi se uită amenintăţor la ele.