I'm still alive

[Ema Snow]

Ema chicoti, in ciuda faptului ca fantoma inca se uita urat la ele. Gasise in Cercetasa un aliat, asa cum stia, instinctiv, ca va fi.
" - Myrtle, ce e cu tine azi?" intreba Soimeanca foarte calma.
Stia, desigur, ca intrebarea putea fi cu usurinta generalizata. 'Ce e cu tine intotdeauna, Myrtle?'. Nu dadu glas acestor cuvinte. Nu ar fi facut decat sa o faca pe fantoma sa planga galagios. Si asta probabil ca i-ar fi dat Emei o durere serioasa de cap. Lucrurile de genu' o oboseau foarte tare in ultima vreme. Galagia, aglomeratia, caldura... Inca se intreba cum de reusise sa recupereze nopti intregi de nesomn.
Soimeanca nu dormea mult in ultimul timp. Atipea pentru a se trezi dupa numai cateva minute. La inceput, era din cauza celor mai ciudate cosmaruri. Dar pe masura ce saptamanile se scurgeau in clepsidra timpului. iluziile subconstientului nu se mai manifestau. Si totusi, Ema inca nu putea dormi mai mult de doua-trei ore pe noapte.
Zambi, alungandu-si grijile.
" - Ce mai fac ai tai?" o intreba ea vioaie pe Elizabeth.