I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

"Myrtle, ce e cu tine azi?" întrebă Şoimeanca foarte calmă. Elizabeth surâse. Întrebarea potrivită era de fapt "Care-i problema ta?". Dar era sigură că Ema nu spusese asta pentru că Myrtle s-ar fi supărat şi ar fi început să plângă. Elizabeth nu suporta când cineva plângea în faţa ei. Nu se pricepea la consolări , iar asta o făcea să se simtă slabă şi neputincioasă, şi ura această senzaţie.

" Ce mai fac ai tăi?" o întrebă Ema vioaie pe Elizabeth. Cercetaşa stătu o clipă şi se gândi.
"Destul de bine, cred. Adică aşa mi-au spus ei ultima dată când am vorbit". Încă se mai gândea dacă minţiseră de dragul ei. Brusc îşi aminti de pisica ei. Regreta că o lăsase acasă pentru că îi era dor ca Lorette să o urmărească peste tot pe unde mergea. Însă timpul trecea repede şi avea să o aducă la Hogwarts după vacanţa de Crăciun.
"Ai tăi ce fac? Ce face Dawn?" Zâmbeşte amintindu-şi întâlnirea cu sora Şoimencei la spitalul Sf. Mungo. Atunci avusese piciorul rupt, dar acum era sigură că era bine. Trecuse mult timp de când nu o văzuse.