Forever and always

[Bell Evans]

• Imaginea din fata lor se transforma intr'un amestec de culori si senzatii; decorul Padurii Interzise le aparu pe dinaintea ochilor, facandu'le sa zambeasca.
  "-Ce m'ai putut speria in seara aia" remarca fosta cercetasa, ranzad.
  Cortinele verticale de muschi le invitau in ascunzisurile codrului interzis, facandu'le sa tresara la fiecare miscare dubioasa. Misterele Padurii erau mult prea ispititoare, chiar si pentru doua boboace care nu aveau ce cauta acolo. Daca stateai sa te gandesti, nimeni nu avea ce cauta acolo. Aviz amatorilor de senzatii tari.. se gandi Bell si zambi.
  
  Un fosnet de copaci facu intregul peisaj sa se transforme intr'o scena de groaza; un strigat mic se auzi din spatele lor, iar Alice tresari.
  "-Asta sunt eu; ma recunosc dintr'o mie cand sunt panicata" chicoti fosta cercetasa.
  Micuta Bell iesi alergand de dupa un copac, oprindu'se chiar in fata lor.
  "-Si umbra aia imensa erai tu" continua ea.
  Intr'adevar, astropufa din trecut ajunse langa ele, privind'o amuzata pe Bell; mica cercetasa incepu sa rada, iar Alice se aseza pe trunchiul gros de copac.
  
  "-A fost cea mai tare noapte in Padure" chicoti Bell.
  Cele doua fete din trecut se ridicara, alertate de un huhuit de bufnita. Insa lumina palida si uscata a lunii ce se filtra printre desisul crengilor le calmara in urmatoarele minute. Voiau sa se afunde in adancul Padurii - era pentru prima data cand erau acolo.