Let me fall behind.

[Desiree Rose Goth]

Barbatul ii arunca un zambet lui Eveline, iar aceasta il privi, derutata. Desiree se intreba ce s-a intamplat. Nu ar fi trebuit sa inceapa sa foloseasca pe ele Blesteme de Neiertat si alte vraji de genul acela? Doar erau in Aleea Nocturn.
- Te-as sfatui sa-mi dai medalionul acela inapoi, rosti el, privind-o cu interes pe Eveline. Nu e al tau.
Barbatul cobori scarile, roba lui fosnind usor pe podeaua prafuita. Dupa un moment de ezitare, Cercetasa se simti capabila sa raspunda.
- Dar medalionul acela nu e nici al tau, zise ea, incet.
Vrajitorul isi intoarse privirea catre ea.
- Poftim?
Rasufla adanc, incercand sa-si domoleasca bataile inimii. Cauta niste cuvinte pe care i le putea adresa cu politete, dar nu gasi nimic. Omul acela nu merita asa ceva. Arunca o privire dispretuitoare in jur , la obiectele Intunecate.
- Chiar trebuie sa ma repet? ofta ea, tinand strans bagheta in mana. Medalionul nu e al tau. A apartinut familiei mele, prin urmare e al meu.