Let me fall behind.

[Evelyn Steel]

Eveline pierdu pentru putin timp sirul conversatiei.Cumde vazuse barbatul ca luase ea medalionul?Era destul de intuneric in magazin dat fiind ca era noapte.Iar ea fusese cat de discreta putuse fi.Medalionul zburase pe langa piciorul sau apoi ea il bagase incet in buzunar.Nu avea cum sa il vada asta in caz in care nu ii urmarise traiectoria de cand aparuse in camera sau daca nu era cumva un magician mai mult decat iscusit.In orice caz,prima varianta.Era clar ca se astepta ca cele doua sa vina.Eveline incerca sa fie din nou atenta la conversatie.Se parea ca medalionul apartinuse familiei lui Desiree.Eveline se intreba oare cum ajunsese medalionul acolo.
- A fost vandut!O femeie a venit si mi l-a vandut! striga barbatul pierzandu-si cumpatul.
- O femeie?Despre ce vorbesti? intreba Desiree derutata.
- Asa cum auzi!O femeie jerpelita a venit la mine.Arata jalnic.A spus ca are nevoie de bani si ca imi da la schimb medalionul.Asa ca l-am luat si i-am dat cativa galeoni,pentru o paine zise barbatul ridicand din umeri.Eveline deduse dupa privirea lui Desiree ca la asta nu se asteptase.
- Si femeia de unde avea medalionul? intreba Eveline iar omul tresari si isi indrepta privirea inspre ea.Paruse sa uite ca mai era si ea in camera insa Eveline era prea concentrata sa primeasca un raspuns pentru a avea ceva impotriva acestui lucru.