I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Suspinul fantomei şi întrebarea blândă a Emei o făcură să se gândească că poate vobise pe un ton prea dur cu Myrtle. Privi stânjenită podeaua şi îşi duse ambele mâini la spate. Îşi ridică capul şi deschise gura pentru a-şi cere scuze, dar Myrtle i-o luă îniante. Poate era mai bine aşa. Nu se pricepea la scuze şi consolări, deci probabil orice ar fi vrut să spună nu avea să fie ceva tocmai clar.

" Credeţi că aş putea părăsi baia aceasta vreodată? Ar fi bine să caut alte fantome? Să... Ştiţi voi... Socializez?" Elizabeth deschise gura uimită şi se ciupi uşor de braţ ca să fie sigură că nu doarme şi acesta era un vis. Deşi o surprindea întrebarea lui Myrtle , nu ar fi vrut ca reîntâlnirea dintre ea şi Ema să fie doar o iluzie din mintea ei.
" Să socializezi. Cu alte fantome. Myrtle. Socializare" Spuse Şoimeanca încet ca şi cum ar cântări variantele. Măcar ea mai reacţiona, în timp ce Cercetaşa privea cu gura căscată şi ochii pierduţi chipul albicios al fantomei . Scutură din cap "revenind printre cei de pe pământ " , chiar la timp ca să audă răspunsul Şoimencei , care semăna mai mult cu o întrebare. Ema se uită confuză la Cercetaşă, iar Elizabeth ridică din umeri în semn că habar nu are ce era cu acea dorinţă subită a fantomei.
"Cred că ar fi...bine." Zâmbeşte ea mai mult forţat pentru că nu era sigură că acesta era răspunsul corect. Myrtle zâmbeşte uimind-o din nou pe Cercetaşă. Nu o văzuse până acum decât plângând.