Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth înainta cu paşi mici privind-o din când în când pe Eveline. Îi părea ceva ciudat la ea, îi părea neliniştită, poate chiar temătoare. Tresări atunci când Eveline se opri şi începu să vorbească.
"Ştii, poate ar trebui să te duci înapoi" mormăi Eveline.
"De ce?" întrebă Elizabeth mărind ochii. Nu se aştepta ca prietena sa să-i ceară aşa ceva pentru că ştia că răspunsul este nu.
"Nu ştiu ...premist că o să se întâmple ceva rău" mormăi Eveline.
"Si tu ce o să faci?Te duci acolo singură?" întreba ea uimită. Clătină din cap şi se încruntă. În nici un caz nu o lăsa să facă o asemenea prostie. Îi aprecia grija, dar trebuia să se gândească şi la ea. Şi în plus nu putea fi sigură că se întâmpla ceva rău, adică era un presentiment. Uneori simţurile puteau înşela, nu?
"Păi da dar ... " începu Eveline, dar imediat fu întreruptă de cealaltă Cercetaşă.
"Nici gând" spuse Elizabeth devenind rigidă."Nu te duci singură acolo "zise ea dând glas tuturor gândurilor sale.
În cele din urmă Eveline fu nevoită accepte. Şi chiar de n-ar fi acceptat Elizabeth avea să meargă cu ea. Era prietena ei şi prietenii se ajutau la nevoie.

Rămase încruntată tot drumul până în pădure, iar starea sa nu se schimbă nici când intrară în aceasta. Ba din potrivă se simţea mai neliniştită şi parcă era gata-gata să atace pe oricine îi ieşea în cale, om sau animal. Era foarte agitată, deşi nu înţelegea de ce. Să fie din cauză că Eveline avusese acel presentiment rău? O privi pe Eveline parcă vrând să o întrebe ce simţise atât de rău, dar în acelaşi timp nu dorea să o agite mai mult decât era deja.