Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

Aproape că ajunseră în pădure. Deja simţea mirosul proaspăt de pin. Deşi circumstanţele nu erau tocmai plăcute, în aer simţindu-se încordarea,pe chipul Cercetaşei se zări un zâmbet. O linişteau plimbările în natură, dar în acelaşi timp pădurea aceasta o înfricoşa. Când ajunse în dreptul colibei lui Hagrid mai făcu câţiva paşi şi se opri căci Eveline stătea în loc şi se uita la colibă. Elizabeth se uită curioasă spre căsuţă şi observă că draperiile sunt trase şi nu se auzea nici un zgomot. Dar poate că uriaşul adormise...
"Ce s-a întamplat?" întrebă automat Elizabeth.
"Nimic. Doar mă uitam. Eşti sigură că nu ..." începu Eveline.
"Nu mă duc înapoi.Vin cu tine" zise Elizabeth scurt fiind uşor exasperată de încercările prietenei sale de a "scăpa" de ea. Porni înaintea ei intrând în scurt timp în pădure, iar acea mică fărâmă de lumină care mai exista dispăru. Elizabeth îşi aprinse bagheta şi o auzi pe Eveline făcând acelaşi lucru.

De când intrase în pădure se tot uita în jur parcă aşteptându-se ca cineva sau ceva să le atace. În aer plutea o mireasmă ciudată care îi dădea fetei o senzaţie de greaţă, dar şi nelinişte. Strâmbă din nas şi îşi strânse bagheta în mână. O privi cu coada ochiului pe cealaltă Cercetaşă pentru a fi sigură că este bine.
Auzi un foşnet din tufişuri şi ceva asemător cu nişte paşi şi se opri în loc. Ciuli urechile şi se uită mai atent ca niciodată în jur. Era pregătită pentru orice.
"Ce este?" Întrebă Eveline şi privind-o cu coada ochiului Elizabeth văzu că se uită şi ea în jur.
"Nimic. Un animal. Cred..." Zise ea uşor nesigură, dar începe din nou să meargă.