The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Capitolul XXIII My heart burn.
Chris Sanchez Pov.



Niciodată nu am fost bun în a-mi stăpânii emoţiile,iar acum când o văd în bucătăria mea,ţipând despre un adevăr,doare. Doare al dracului de tare şi nu ştiu de ce.
Nu ştiu de ce mă doare să o văd că suferă,şi mă doare când văd cât de mult mă urăşte.
Totul era adevărat,ştia că eu îl omorâsem pe Nate,mă ura. Mi-am înghiţit cu greu nodul din gât şi am încercat să nu am un ton tremurat.
-Lissa,urmează-mă,îţi voi povestii totul cu lux de amănunte.
M-am întors robotic,şi am străbătut mai rapid ca niciodată drumul până la camera mea. Acolo mi-am luat un tricou şi un pantalon oarecare şi m-am dus în baie să mă shimb.
Cănd am ieşit am văzut-o pe Lissa uitându-se la fotografia de pe noptieră.
Când mă văzu o lăsă jos şi mă privii rece,aşteptând să vorbesc. Am tras aer în piept şi m-am aşezat pe un scaun în faţa ei.
-S-a întâmplat într-o vineri,dar bănuiesc că ştii deja asta. Ei bine Ben ratase un transport de ţigări din cauza unei bande rivale,în acea bandă se afla şi Nate.
-Nu cred! Soţul meu nu s-ar fi implicat în aşa ceva! Era responsabil!
Am râs. Nu ar fi ajuns la doi metrii sub pământ dacă ar fi fost responsabil.
-Dacă ar fi fost responsbil,acum era viu,lângă tine! Sunt eu un bădăran şi un golan,dar ştii şi tu că am dreptate!
Mă privii rece tipm de un minut apoi palma ei lovii obrazul meu,cu un sunet ce avu ecou în toată camera.
O meritam,poate şi mai multe,la urma urmei eram doar un criminal nu? Putea foarte bine să mă denunţe la poliţie.
-De ce ai făcut-o? De ce l-ai omorât?
Şoapta ei îmi ardea sufletul,am lăsat capul in jos şi am pirvit podeaua,nu intenţioansem să îl omor,nici măcar nu stiu cum de s-a întamplat.
Ştiu când l-am trântit pe asfalt şi am început să ii car pumni,însă în următoare secundă el pur şi simplu a inchis ochii şi dus a fost.
-NU am inteţionat niciodată să îl omor Lissa! S-a întâmplat şi regret asta. Să nu crezi că trece o zi fără să imi blestem viaţa. Fără să nu mă îmbăt in fumul ţigării.
Lacrimi şiroiau pe obrajii Lissei şi mă simţeam mai rău ca cea mai rea scursură a societăţii. Eram un demon.
Mi-am trecut mâna prin păr frustrat şi m-am ridicat de pe scaun,începând să fac ture prin cameră ca un nebun.
-NU AM SĂ TE IERT NICIODATĂ! Am ingheţat in mijlocul camerei când ea ţipă la mine.
-Ştiam că nu mă vei ierta,aşa că nici măcar nu am sperat la asta. Sunt un criminal,si chiar dacă mă crezi sau nu îmi pare rău.
Îmi mai trase o palmă iar sufletul meu s-a făcut scrum. Nu meritam să fiu fericit. Ştiam asta. Poate ca intr-o alta viaţă va fi altfel.
-Nu încerca să îţi plângi de milă! Nu eşti îndreptăţit să faci asta! Aveai totul Chris! De ce te-ai băgat în asemenea bande,nu ţi-ai dat seama că e periculos?
Dacă aş fi avut totul,nu ajungeam aici. Nici măcar nu ştie ce vorbeşte.
-Nu mă cunoşti Lissa,aşa că nu trage concluzii care nu au absolut nici o logică.
Ea râse şi mă privii scârbită.
-Dacă aş fi fost in locul părinţilor tăi,erai de mult pus la punct.
Atunci nu am mai rezistat. Cum îndrăznea să îmi vorbească mie despre părinţi. Habar nu are un lucru despre mine. UN STUPID LUCRU!
Am dat cu pumnul în perete acesta crăpându-se. Am simţit şiruri fierbinţi pe obrajii mei şi am stiut ca erau lacrimi,eram un rahat.
-Părinţii şi sora mea,sunt cu Nate,la doi metrii sub pământ,aşa că nu îndrăznii să îmi vorbeşti mie despre asta!
-Î..îmi pare rău,poate că ar fi mai bine să plec!
Trecu pe lângă mine şi ieşii pe usă. Am căzut în genunchi şi mi-am blestemat pentru a mia oara destinul.

Ei dupa atata timp,uitati capitolul XXIII sper sa va placa