Let me fall behind.

[Desiree Rose Goth]

Uitase de cat timp alerga, pandind orice miscare din intuneric. Simtea o durere surda reverberandu-i prin oase, si numai la ea se gandea.
Cercetasele se oprira intr-un gang mai ferit, incercand sa-si traga sufletul.
- Crezi ca ne mai urmareste? intreba Desiree, cu rasuflarea intretaiata.
Ar fi trebuit sa aplice un farmec de memorie asupra lui, ca sa nu-si mai aminteasca nimic din cele intamplate. Dar panica pusese stapanire pe ea si nici macar nu-i trecuse prin minte sa faca asta.
- Nu cred ca ne mai urmareste nimeni, raspunse Eveline, prudenta.
O urmari pe colega ei cum sopti "Lumos!", apoi cerceta aleea pe care se aflau. Nu mai era nimeni pe acolo. Desiree se lasa sa cada la pamant, apoi incerca sa se relaxeze.
- Slava Domnului, murmura ea.
Voia sa plece cat mai repede de acolo. Cu putin noroc, nu va da peste necazuri.. prea mari. Se intreba daca Eveline mai avea ceva de facut in Aleea Nocturn.