Legea dincolo de crima

[Ellena R. Howard]

Ok, am adus capitolul doi, ca sa nu va plictisiti, sa aveti ce citi


2. Ochii aia albastri ca un cer senin dar acum lipsiti de viata, imbibati parca in frica, o frica ciudata de cineva. Tenul alb stralucitor dar acum pal din cauza lipsei de viata si corpul patat de sangele ei, propriul sange, ma facea sa-mi aduc aminte de moartea lor. Moartea celor mai importante persoane pentru mine. Ei nu meritau sa moara, dar totusi asa a vrut Cel de Sus.

Lasandu-mi prelegerea la o parte, observ pe corpul victimei un inel de logodna. Piatra stralucitoare de pe el combinat cu aurul alb patat de sange, ma dezgusta, aducandu-mi aminte de primul meu esec. Primul meu barbat ce acum il urasc. De atunci cred ca urasc barbatii cu bani, barbatii bogati si plini de ei ce au impresia ca totul se cumpara cu hartii de plastic. Cateodata nu realizez de ce am pierdut douazeci si doi de ani din viata in scoli, tocindu-mi coatele si mintea. Dar acum, privind-o pe fata asta, injunghiata de cinci ori, ce a murit mai mult decat speriata, ma face sa realizez de ce si acum inca mai invat, facand facultatea de psihiatrie-psihologie din Las Vegas.

Fac asta sa pot inchide pe cei ce fac rau, pe cei ce aduc familiilor probleme si lacrimi. Asa cum mi s-a adus mie, asa s-a adus si la altii. Din acest motiv, nu am de gand sa las nimic sa-mi stea in cale, in prinderea nenorocitilor, inconstientilor ce nu realizeaza probabil ce fac, luand vietile altola, furand, violand, distrugand viata unor persoane nevinovate.

Pun inelul de aur alb intr-o pungulita de plastic si mut privirea din nou la cadavrul fetei tinere in jur de douazeci si cinci de ani, ce parea cuminte si linistita dupa imbracamintea de pe ea. Ma pune putin pe ganduri, nu avea urme vizibile de rani pe corp, semne ca nu s-a zbatut dar nu avea nici semne de viol. Era ca si cum a venit de buna voie si a fost luata prin surprindere. Camera privata din clubul “Glow” unde se anuntase crima inainte cu doua ore, este impanzita de politisti si criminalisti, in frunte cu mine. Natasha Alisei, sefa politiei din Las Vegas si sefa sectiei de Criminologie-Criminalistica si Genetica din cadrul aceleiasi sectii.

Invatasem sa am un instinct dezvoltat, sa i-au in calcul toate posibilitatile acestei crime, dar ma pune pe ganduri din nou. Inainte cu trei zile se mai anuntase o crima asemanatoare. In clubul “Fly” din acelasi oras, unde tot o fata la fel a fost ucisa cu brutalitate, gasind acelasi inel langa corpul ei. Era acelasi criminal, stiam asta, iar mirosul dezvoltat al criminologiei mele din sange imi spunea ca nu este foarte departe, doar ca voi avea nevoie de dovezi solide.
-Taylor, inelul il duci la Tiffany sa il studieze, Lucas tu faci poze acum si aici la cadavru, ai grija sa prinzi toate unchiurile si toate locurile din aceasta camera. Cei doi afirma din cap imediat afisand un zambet prietenos. Da, aveam o gasca de colegi, fiecare special in ceva. Taylor in amprente, Lucas in poze si fotografii, Tiffany era mereu la criminalistica in salonul special, aceasta lua probele de AND cauta sursa ocupandu-se cu bazele de date ale infractorilor si celor cu caziere, Ryan era la morga cu investigarea cadavrului in cele mai mici amanunte, iar Zora era speciala in a ne tine la curent cu mersul anchetei si luarea de declaratii si in misiuni speciale de interventii aceasta era cea ce se ocupa de comunicarea intre noi prin statie si altele. Ea era sa zic asa GPS-ul nostru si sursa noastra de informatii, fiind pasionata de calculator si spargeri de parole.

In general nu-mi patam mainile imediat. Studiam cu privirea cadavrele, dar si locul crimei. Aveam privirea dezvoltata, ochii mei de un negru abisal infinit, gasea imediat ca un scanner cu infrarosi si cele mai mici detalii ale crimei.

Imi sare in ochi imediat camasa fetei, ce avea primii doi nasturi lipsa. Fara sa vreau imi imaginez parca, o prinde de gulerul camasii, ea se zbate putin, incercand sa se smuceasca dar este injunghiata in stomac de doua ori, urmand odata in zona pieptului direct in inima, dupa care inca de doua ori in zona gatului, sangele ei tasnind mai mult in partea de vest a camerei, persoana ce o tinea ii da drumu iar nasturii camasii fetei sar din cauza fortei. Era un barbat, dupa imaginatia mea, inalt destul de bine facut, aratos cu o mutra de catelus nevinovat. Probabil o agatase in club pe tanara fata, posibil sa fi fost atrasa de felul sau aparent inofensiv,politicos si deloc incriminatoiu. Portretul perfect.

Scot telefonul si sun la sediu central. Trebuia sa primesc un mandat de perchezitie a intregului club.
Dar inainte, trebuia sa vorbesc cu sefu clubului. El trebuie sa stie cam cate persoane au venit in acea seara. Il puteam pune si pe el pe lista de suspecti.

Dau sa ies pe usa alba din lemn lacuit a separeului unde era crima, lasand victima in mana colegilor mei, eu trebuind sa ii fac o zivita patronului clubului, deoarece era un local specific celor cu bani. Asta aducandu-mi aminte cat urasc banii si masculii iubitori de hartiute.
Insa aproape ma lovesc de un tip ce da sa intre ignorand semnele si banda galbena pusa de colegi mei, semne ca nimeni inafara de mebri politiei autorizati nu au voie sa calce acolo.
Privindu-l cateva secunde, ma loveste un miros ciudat, de tutun combinat cu levantica si trandafir ce ma inneca parca pe loc.

Ridic privirea, lovindu-ma de acei ochi negri, asemanatori cu ai mei, dar ce pareau ca ascund ceva. Avea o fata plina de mandrie, de parca el era criminalul si venise sa-si vada victima. Instinctul si mirosul criminologiei ma lovesc imediat, parca direct in cap. Dau un pas in spate, fulgerandu-l pe barbatul ce intrase cu privirea mea serioasa si deloc cu chef de glume. Eram destul de obosita, de la o vreme nu mai dormeam noptile si cand dormeam o faceam prea putin astfel chefu meu de ratati dinastia se diminua constant. Dupa imbracamintea lui, parea exact genul de barbat urat de mine. Plin de bani. Asta nu ii permitea insa sa se bage in ancheta mea.

-Domnule, sunt Natasha Alisei, sefa politiei din Las Vegas, va pot ajuta cu ceva? Intreb direct nelasandu-l sa inainteze mai mult de doi pasi din pragul usii. Ma priveste cateva secunde, avand o licarire ciudata in privirea sa de barbat matur. Geaca de piele si blugii negri usor largi, alaturi de freza aceea putin ridicata si mirosul inconfundabil de atragator, il faceau sa para cel mai apreciat barbat din Las Vegas. Deja imi mirosea a suspect, oricum nu aveam sa il scap din ochi.
-Imi pare bine domnisoara, nu stiam ca Albert a fost inlocuit deja. Da, Albert fusese fostul sef de politie, dar din cauza ca luase mita si facuse trafic de droguri isi pierduse postul, eu luandu-I locul datorita reusitelor mele.
-Este o poveste lunga, v-as ruga sa iesiti, asta daca nu aveti vre-o legatura cu victima. Spun afisand un zambet strengaresc in coltul gurii, ducandu-mi o mana la spate, unde aveam agatat pe cureaua pantalonilor de stofa negri mulati, port arma si catusele, gata sa il fac praf daca era nevoie.
-Posibil, doar sunt frumos si plin de bani. In general imi pastram calmul, dar vazandu-l cum se lauda pe sine insasi, ma face sa devin impulsiva, deloc prietenoasa.
-Daca nu iesiti acum, va arestez pentru incalcarea juridica a desfasurarii anchetei, ceea ce inseamna in jur de un an la racorica fara suspendare, deoarece voi avea grija personal de asta, spun deja plina de draci, apropiindu-ma mult de el. Da un pas in spate, cu un zambet triunfator, plin de mandrie.

-Bine domnisoara, spor in prinderea faptasului. Cand spune asta un zambet sadic ii cuprinde fata. Ahhh! Nu , deja il banuiam, eu nu eram asa incuiata si batuta in cap cum erau ceilalti politisti buni de nimic. Probabil deja avusese impresia ca ma invinsese.
Chicotesc tare, el se intoarce din usa privindu-ma intrebator.
-Multumesc de urari domnule, dar va avertizez, urasc tipii cu bani, efectiv urasc asta, deci daca va mai prind in zona anchetelor, nu mai vedeti lumina zilei din libertate.
Fara sa apuce sa mai zica ceva, trec pe langa el, cautandu-ma de cheile de la masina. Trebuia sa ajung in alt loc acum, nu aveam timp sa ma cert cu un tip ciudat, ce-mi parea usor dezechilibrat psihic. Oricum aveam sa il anchetez, nu aveam nevoie de numele lui, camerele de supraveghere de pe acel hol isi facusera deja treaba, luandu-I imaginea. De acolo avea sa fie joaca de copil.