Jurnalul cosmarurilor

[Eliza G. Blest]

Capitolul II : ,,De ce exist?”

Respiratia imi revenise din nou , inecandu.ma cu aerul cald si inmiresmat de … clor ? Am ramas tintuita locului , in genuchi , tinandu.ma de burta si incercam sa trag aer in piept . Nu mai stiam cat am sa mai resist , simteam ca fara aer am sa mor , il respiram pe gura cu atata ardoare de ma speriam pe mine insami . Bataile inimii mele se auzeau in linistea inspaimantatoare ca si cum cineva batea un gong in miezul noptii .
Aveam puterile sleite ,nereusind sa ma misc , niciun muschi nu mai era activ . Simteam ca eram ... moarta . “Oare ? Oare am murit ? Dar atunci .. de ce inima mea bate ? Dar daca .. nu e a mea ? “
Am deschis imediat ochii o lumina orbitoare lovindu.ma din plin . I.am inchis imediat , dar au inceput sa ma ustere si lacrimile si.au dat drumul , curgand pe obrajii mei . “Deci nu sunt moarta ... altfel nu as putea plange !” Incet,incet , i.am deschis din nou , obisnuindu.ma cu acea lumina .

Totul era vag si fara sens , nu puteam sa recunosc nimic , nici macar unde ma aflam . Pur si simplu vedeam alb in fata ochilor . Dar , dupa un timp scurt ce paruse o eternitate pentru mine , vederea si.a revenit . In fata mea era o fereastra deschisa larg iar in spatele ei domnea eterna noapte . In stanga mea se afla un pat cu un asternut alb si o fisa de observatii atarna de capatul acesteia . Am luat.o cu o mana tremuranda citind printre randuri cu rasuflarea intretaiata : ,, Pacientul nr.7824: Melinda Falsoder , 27 de ani , nascuta pe data : 24.09.2062 , dominiciliata in Voikans .... Probleme de sanatate : - , insarcinata . Ziua 1 : lovituri puternice ... ziua 2 : ... “ Si lista continua inca trei pagini , sau chiar mai mult .Numele de Falsoder imi parea foarte cunoscut . Era .. mama .
Mintea mi se golise imediat in urma ei ramanand doar tristetea,ura...suferinta. Da!Suferinta.Imi intrase din nou in mine , in sufletul meu , chiar daca ii oprisem accesul , dar ea nu! Tot venise dupa mine , sa ma hartuiasca . “De ce ? “Dureri groaznice loveau in jurul abdomenului , nelasandu.ma in pace . Lacrimi imi curgeau pe obrajii mei .

Brusc,un sunet ca de clanta distrusese linistea de piatra.M.am ridicat imediat in picioare intorcandu.ma cu tot corpul spre pricina sunetului . Era o usa in fata mea , de lemn, de culoare rosie. Aceasta se daduse la o parte , in spatele ei aflandu.se o femeie si un barbat . Doamna , dupa cum parea, avea un par castaniu inchis , ce cadea pe spate in carlionti , ochii ei argintii priveau camera alba , pierduta , suparata si trista , fata ei era ascutita cu trasaturi reci , in obraji avea pete intunecate , buzele erau muscate de dintii stralucitori si foarte drepti ai acesteia . Era imbracata intr.un halat alb , cu delfini ,,zburand’’ pe el . Intrase in camera urmata de cealalta persoana ce inchisese usa cu o forta nemaintalnita. El avea un aspect mai binevoitor , cu niste trasaturi fine,linistite,atragatoare.Avea un par lunguiet , pana la umeri , putin voluminos si dat cu gel , rosiatic . Doi ochi cristalini o priveau cu dragoste si bucurie spre doamna in alb , dar cate un strop de tristete le mai lovea din cand in cand .Imbracat intr.o camasa simpla , neagra si cu o pereche de bluji , se asezase pe pat alaturi de ,,iubirea’’ lui.
-Ahm..scuzati.ma!Nu stiu cum de am ajuns aici , am murmurat spre acestia , postandu.ma in fata lor .
“Melinda!Asculta.ma,te rog!”
“Nu!Chiar nu vrei sa intelegi?Nu vroiam o fa..”

Barbatul se ridicase de pe pat , apropiindu.se de mine .Se vedea clar pe fata lui nervii ce ii strabateau corpul.
“TACI!!Ce rost mai are acum ? Ai o fiica , nu esti multumita nici macar de atat? “
“Esti incapatanat!Am spus deja...NU VROIAM O FATA!”
“Si ce o sa faci acum ? Ai sa o omori ? Ai sa faci asta ? Doar pentru stupida ta dorinta in a avea un baiat?Sau...”dar se oprise . Usa se deschisese din nou , si o adolescenta de 20 de ani intrase cu un copil in brate .
“Uitati!Aceasta e fetita dumneavoastra!”zise , ii intinse copilul barbatului ,si fara sa mai zica ceva , iesise din incapere.
“Acum!Caci o avem cu noi .. ce nume sa ii dam ? “ intrebase acesta leganand copilul .

Melinda nici nu voia sa se uite la acesta , lacrimi cazand pe obrajii ei ca doua cascade.
“De ce ? De ce ? De ce tocmai mie ..??"
Nu vad rostul pentru care te comporti asa . Eu unul prefer sa o numim Jennifer . Haide Melinda. Uitate-te la ea ‘ , spuse el , punand fata in bratele ei . Doamna se uitase la ea printre lacrimi , unele cazand si pe fata ei micuta , ochii albastrii alunecand in ochii mirifici argintii.Pentru o fractiune de secunda,am sperat,ca mama sa nu mai doreasca baiat ci pe mine . Dar m.am inselat , m.a luat de cap si m.a aruncat pe jos .
-NUU!! Am tipat , dar stiam ca nu eram auzita de nimeni .
“Ce e in mintea ta ! E si copilul tau ! “
“Nu imi pasa!”
Tipau unul la altul , copilul plangand si scotand sunete foarte ascutite si eu plangeam . Aveam un gol mare in mine , pe care nu il suportam defel . Insa , galagia incepea sa se diminueze , iar lumina devenea tot mai intunecata. Fara sa imi dau seama , cazusem , lovind podeaua rece si o voce imi canta in mintea mea : ,,Wish upon a star!”