Cartea Nimanui

[Scarlett Soul]

- Cartea asta te dezveleste. Ramai goala. In forma ta sufleteasca cea mai pura, ii spuse Scarlett ironic. Vedea dezorientarea de pe chipul fetei, vedea teama aceea de a fi dezgolita de toate secretele, o vedea si o amuza teribil. Nici ca se putea sa gaseasca o distractie mai buna. Schita un zambet de triumf.
Ii lua cartea din mana, incepu sa o rasfoiasca si se opri exact la pagina unde incepuse toata agitatia din biblioteca.
"Pagina 17" gandi Cercetasa, chicotind. Era numarul ei preferat. Nimanui nu-i place numarul 17, dar ei ii placea. Doar era un Nimeni.
As sta si parca as vrea sa fug.
Asta era randul VII. In rest doar spatii goale. Spatii goale pentru un Nimeni. Pe pagina nu era decat o singura fraza, aceea.
Inchise cartea, Cartea Nimanui. Simtea cum frica ii se cuibarea in oase. Era speriata.
"Scarlett ... speriata. Ceva nu se potriveste." gandi ea.
Inchise ochii. Ramase asa timp indelungat. Treceau oameni, vieti, iubiri si suflete pe langa ea, dar nu o interesa, le sapa doar groapa in propriul Cimitir de amintiri.
- Ma auzi ? o intreba Melisse. Atunci deschise ochii si pronunta clar cele cateva cuvinte :
- Te aud, dar nu te ascult !
Ii concentra privirea asupra cartii. O deschise iar si numara cele VII randuri.
Vei avea tu timp sa-mi numeri lacrimile ?