Viata dincolo de moarte

[Fleur Delacour]

Vin si eu in sfarsit cu capitolul 2,sper sa va placa:

Cap2. Regrete.
(perspectiva lui Linsday)

Era speriata,lacrimile ii curgeau lin pe obrazul rece.Incerca din greu sa nege faptul ca omorase un om nevinovat,dar in adancul ei stia ca asa ceva e imposibil.Se privea in oglinda si nu-i venea sa creada ca era aceiasi fata de acum un an.Se prefacuse ca nu stie nimic
si astfel scapase de orice fel de acuzatie,dar ea ii simtea inca prezenta.Acelasi zambet.Il strigase,dar el nu raspunse.Asta o facea sa creada ca plecase,ca era mort si nu se poate intoarce in nici un fel.Incercase sa-si traiasca viata normal,cu exceptia celorlalte crime
comise,dar nu regreta nimic,nici macar nu cunoscuse persoanele carora a fost nevoita sa le curme viata.

Acea zi,de acum exact un an era la fel de clara ca si cum se intamplase ieri.Isi amintea fiecare detaliu,inclusiv pantofii aurii putin inalti si rochia de un albastru intens pe care o purtase,ii scotea in evidenta ochii.Isi amintea si zambetul inocent pe care-l afisase cand acceptase,
Toate acestea pareau a fi un cosmar,nu stia cat timp trecuse de cand statea nemiscata,gandindu-se la el.Totusi,poate ar fi trebuit sa-i dea o sansa,macar sa-l lase sa-si traiasca viata.
Acum e prea tarziu...

Ii vizita destul de des parintii,si o durea ingrozitor sa vada ca odata cu moartea fiului lor,si viata lor a fost distrusa complet.Deja isi ura viata ei mizera,era in anul III la facultate,in prezent avand
21 de ani.Isi amintea inca zilele in care se uita peste umar si il vedea zambindu-i,toate acestea se spulberasera pentru un singur lucru,banii.Stia ca banii nu aduc fericirea,dar credea ca o pot inlocui.
Ochii ei de un albastru asemeni marii erau aproape zilnic plini de lacrimi cristaline,ura absolut totul la viata ei.Vroia sa dea timpul inapoi,acum un an si sa repare totul,dar asa ceva nu s-ar putea intampla niciodata,trecutul e trecut si nu se poate schimba.

Se ridica incet si isi verifica ceasul argintiu:
"-06:12"murmura ea dandu-si ochii peste cap
Inca o zi din viata ei avea sa se iroseasca la scoala.Avea sa se intalneasca din nou fratele lui Sean.Nu simtea nimic pentru el,era o relatie doar din interes,cel putin din punctul ei de vedereMai privi odata in oglinda,cuochii inlacrimati sperand ca il va vedea din nou,sa fie real,sa-si poata
cere scuze.Mereu cand se intorcea cu spatele simtea ca cineva o priveste,in orice clipa.Poate ca era el.Asta spera,dar de fapt era constienta ca asa ceva nu ar putea fi adevarat.

Cobori scarile,acestea scotand un usor scartait in urma ei.Clipi usor,ultimele lacrimi scurcandu-se pe obrazul ei rece.Le sterse incet cu dosul palmei incercand sa isi alunge orice gand.