The wrong choice

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul XXIV - I wanna die

Prea multe vesti dintr-o data, iar eu nu mai pot asimila nimic. Simt o durere strafunda in piept,dar in acelasi timp o ura teribila , cel putin cu gandul. Nu mi-l pot imagina pe Chris ca fiind un criminal,desi astazi l-am insultat in toate modurile posibile si imposibile. Practic,viata mea nu mai are sens. Daca ar fi sa fac o balanta intre viata si moarte as alege cu siguranta cea de-a doua varianta. Sa ma gandesc .. Nate a murit, eu imi voi creste un copil singura, iar cel de care cred ca m-am indragostit e ucigasul sotului meu! Am stat cateva minute uitandu-ma in gol stand in ploaie , aratand probabil ca o pisica plouata, dar pe deasupra eu eram si trista. Da, acum inteleg cu adevarat acest cuvant. Viata mea nici macar nu poate fi numita ;viata; ! Am tras adanc aer in piept apoi am ramas cu gura cascata. Abia acum imi dau seama de gravitatea situatiei,de ceea ce am spus mai devreme: sunt indragostita de criminalul sotului meu!!!


Nu imi pot da seama cum asa ceva este posibil,dar nici nu pot nega. Ma dusesem la el cu un gand straniu, dar cuvintele lui de dinainte de a pleca de acolo m-au facut sa realizez ce viata grea avusese. Intr-adevar: desi m-a ranit a avut dreptate: eu nu il cunosc deloc,viata sa este straina pentru mine. Insa,eu .. desi probabil ma voi zvarcoli apoi in iad,pot declara ca il iubesc. Nu stiu daca intr-un mod egoist pentru Nate, intr-un fel distructiv pentru mine si pentru el, dar acum singurul lucru pe care il mai voiam era sa ma intorc la el sau pur si simplu sa mor. Nu mai ma sperie acest cuvant. Intr-un final oricine ajunge la asta, nimeni nu e vesnic, indiferent de toate povestile care dezmint asta. Am inaintat doi pasi,apoi intrebandu-ma daca nu era mai bine sa ma intorc. Acum era ocazia mea sa ma descarc, sa exprim tot ce simt. Acum putea sa o fac.

Mi-am aruncat poseta in ploaie,neavand mai nimic interesant in ea si m-am intors uda leoarca la el in casa. Eram dispusa de orice acum, desi stiam ca mai tarziu probabil remuscarile nu imi vor da pace. Ma gandesc ca Nate mi-a dat cale libera sa fac ce e mai bine pentru toti. Am sunat la usa si mi-a deschis chiar el.
"Chris!", am rostit imbratisandu-l si plangand cu durere.