After a hurrricane comes a rainbow

[Rachelle Hathaway]

• Atatea amintiri neplacute, cosmar dupa cosmar in fiecare noapte, chiar nu stia ce sa se mai faca, auzea mereu, in fiecare moment al zilei niste cuvinte in mintea sa, o ameninteau cu moartea, poate ca doar era in imaginatia sa, dar acele vise, dar stai putin nu se puteau numi vise, erau cosmaruri, pareau asa de reale, fiecare rana pe care o avea in mintea sa, durerea, agonia, parca trecea prin asa ceva imediat cum deshidea ochii ridicandu-se panicata din patul sau, sa simta pe pielea sa usturimea acea. Avea tot dreptul sa se simta putin ingrijorata, nu stia despre ce este vorba, se gandea sa iasa putin pe afara poate isi va reveni putin. Poate ca era obosita de la orele de curs, zilnic, teme si de invatat, Cupa. Erau prea multe pe capul Keyannei.
  
  Impinse usa uriasa a castelului, cateva raze lumina fata Tamarei care incepu sa zambeasca, vedea atata veselie in jurul sau, atati copii in primul an care se jucau, aveau baghetele in mana si se prefaceau ca se ataca intre ei. Stia ca sunt de le casa sa - Astropufi. Incepu sa rada cand acestia isi mutara privirile pe ea, tipand toti in cor un 'Salut'. Cand dintr-o data zambetul de pe chipul sau se transforma in tristete, se stramba de doua ori cand, o durere insuportabila o facu sa mearga mai departe. Acelasi dureri ca in cosmaruri. Incepu sa alerge pana ajunse langa lac. Ii venea sa tipe de durere, nu mai suporta. "Buna, Tamara! Ce mai faci?" auzi glasul unei fete pe care nu o cunostea, sari inapoi studiind-o din cap pana in picioare. "De unde imi sti numele?" intreba tanara tinand mana la tampla sa.