Lectia X

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth notase tot ceea ce îi spusese profesoara până acum, dar nu răspunsese deloc. Asta pentru că ea considera că fiecare linie este importantă şi n-ar fi putut să aleagă una preferată. Îi păruse interesantă întrebarea Şefei sale de Casă şi răsuflă uşurată când auzi răspunsul lui Rosalie. Îşi privi câteva clipe palma. Nu avea o linie a vieţii prea lungă . Chicoti încet, astfel încât să nu o audă nimeni şi se uită din nou înspre catedră când profesoara începu iar să scrie.
Când termină reciti din nou fiecare cuvânt ca să fie sigură că a scris corect şi frumos. Avusese dreptate. Era o lecţie interesantă, dar abia aştepta partea practică , să fie în centrul acţiuni. Acest gând o amuză , dar era total adevărat. Se uită încă o dată la ceea ce scrisese şi în minte îi veni o întrebare. Ridică mâna şi îşi drese glasul când Rosalie îi dădu voie să vorbească.
"Aţi spus că linia inimii ar trebui să fie adâncă, clară şi însemnată fiind semnul unei inimi puternice şi vieţi fericite din punct de vedere emoţional. Dacă nu este foarte bine conturată înseamnă neapărat că acea persoană e nefericită? Este posibil ca cineva cu o linie a inimii slab conturată să fie fericit din acest punct de vedere?" Întrebă ea foarte curioasă.