The game with death.

[Veronique A. Dupont]

• "Conacul Trandafirilor, Pestera lui Godric" zise viperina apucandu-l pe baiat de incheietura, strivindu-i venele si incercand sa-i opreasca circulatia sangelui. Nu, acesta nu era un gest care se doarea a fi mortal, ci numai un impuls ce-o facea pe fata sa se simta in siguranta. Cercetasul nu protesta si o ajuta sa dipsara de pe domeniu si sa apara exact in fata portii conacului.
  "Aaaaaa.....haide sa intram" zise aceasta incercand sa evite orice fel multumire.
  Fata o lua inaintea baiatului mergand repede si apasat. Pentru cateva secunde si uitase ca el se afla acolo. Defapt, nici macar nu-i pasa de el. Acesta fusese doar transpontul, dar oricum nu avea nevoie de el, stia ca pana la urma s-ar fi descurcat si singura.
  "Après Vous" zise viperina, iar Robert deschise poarta din bronz a domeniului.
  Mersera impreuna jumatate de kilometru printr-o gradina impresionanta de trandafiri rosii, doar nu degeaba se numea Conacul Trandafirilor. Cand ajunsera in fata usii facuta din mahon si sculptata de insasi tatal sau cu modele de trandafiri, mai mari si mai mici, fata dadu sa deschida usa, dar observa niste cuvinte scrise dezordonat pe centrul usii. Lasciate ogne speranza, voi ch'entrate. Cuvintele italienesti o nelinistita pe viperina. Era ca si cum cineva scrijelise acele cuvinte cu un cuti sau o unghie.
  "Intra tu primul" i se adresa fata partenerului sau de calatorie si il impinse in casa.