Uncle Noah

[Bell Evans]

• Pete si Steve le deschisera asa-zisa "usa", iar cele doua intrara in cort; avusesera un soc la inceput, pentru ca desi pe dinafara era un simplu..cort, pe dinauntru parea un apartament cu baie proprie si doua dormitoare, plus o mica bucatarie. Nu putu sa nu isi ascunda uimirea de pe fata si chicoti usor.
  "-Va place?" intreba Steve, putin agitat.
  Pete incepu sa rada; Bell ii arunca o privire amuzata.
  "-E mai mult decat ne asteptam, chiar" recunoscu ea, vioaie.
  Fusesera conduse in dormitorul lor, iar cei doi le lasara singure; camera era destul de spatioasa - Pete utilizase farmecul de marire cu multa indulgenta. Cele doua paturi etajate erau asezate intr'un colt, langa o biblioteca.
  
  "-Te superi daca dorm eu sus?" murmura Bell, cu o urma de zambet.
  Rosalie clatina usor din cap, in semn de aprobare; simtea ca cele patru ore care ii desparteau de ora pranzului aveau sa fie cele mai lungi. Nerabdarea se instalase deja peste ele, facandu'le sa se plimbe dintr'un colt in altul al camerei. In cele din urma, Bell hotari sa se bage in pat; poate ca putina relaxare i'ar fi prins bine.
  
  Isi dadu roba jos, ramanand in blugii negri si un tricou albastru; se schimba insa intr'un trening gri si se baga in pat. Simti cum tot corpul i se relaxeaza si zambi. Stia ca nu putea dormi, dar macar avea sa se odihneasca si sa se gandeasca la tot ce avea sa se intample in acea zi. Ceva in interiorul ei ii spunea ca vor descoperi multe lucruri, pe care le vor folosi in viitor in distrugerea lui Tomas.
  
  "-Deranjam?" intreba o voce din pragul usii.
  Rosalie isi ridica privirile, intalnindu'le pe cele ale lui Steve; zambi, iar Bell se ridica din pat. Dadu usor din cap in semn de nu, iar cei doi intrara in camera.
  Se asezara pe cele doua fotolii din capatul opus al camerei, punand o tava pe masuta din lemn; zambira amandoi, privindu'le cu interes.
  "-In caz ca nu ati apucat sa luati micul-dejun" murmura Pete, aratand cosul cu fructe.
  
  Bell cobori din pat si isi lua un mar; se aseza pe patul lui Rosalie, langa ea, si incepu sa il manance absenta. Voia sa vina o data ora 12 si sa plece. Noah parea sa vrea sa ii ajute -insa nu puteai fi siguri de asta; nu in totalitate. Dar era una din ultimele lor sanse. Ultima ruda de sange aflata in viata - probabil Tom nu stia de existenta ei. Iar Noah avusese grija sa se ascunda foarte bine. Ajunsese pana in Siria, doar ca sa se ascunda de furia si cruzimea nepotului sau. Daca ar fi fost in locul lui, probabil Bell ar fi mers pana la capatul lumii doar sa scape de rusinea de a avea o asemenea ruda. Bineinteles, si dorinta de supravietuire ar fi fost un motiv bun.
  
  Incepu sa se gandeasca la cum ar fi fost viata ei daca Porrin nu ar fi existat; daca Lestrange nu i'ar fi rapit cel mai bun prieten. Daca tot ce era rau ar fi fost o simpla teama; o boare de raceala care iti invaluie sufletul in momentele de cumpatare. Era constienta ca nu putea da timpul inapoi; si nimic nu l'ar fi adus pe Hayden inapoi. Trebuia sa traiasca in prezent acum - acum era timpul pentru razbunare.