Uncle Noah

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese uimita de faptul ca cei doi practic aveau grija de ele. Nu s-ar fi gandit niciodata ca Steve si Pete le vor ajuta de parca s-ar cunoaste de o viata intreaga. Totul parea ciudat, mai ales ca la inceput fusesera de partea lui Tomas. Voia sa ofteze , dar se abtinuse intrebandu-se unde va duce aceasta poveste. Oare chiar va iesi totul bine sau va interveni ceva care le vor distruge planurile? Avea atat de multe intrebari in minte, dar preferase sa le alunge nevrand sa ramana fara speranta. Trezita din ganduri cu ajutorul unei maini care ii trecuse prin fata si ii facu semn sa ia si ea ceva de gustare. Era Bell. Zambise usor,incuvinta si luase si ea un mar de un rosu atat de puternic incat o trimisese cu gandul la trandafirul sau preferat. Luase o imbucatura din el, apoi se uitase in jur inca fiind nedumerita. De fapt, cei patru se aflau intr-o casa imensa .. Da,asta era! O casa ascunsa intr-un presupus cort micut.

Chicotise la acest gand observand si privirile curioase ale celor din jurul ei. Daduse din maini in semn ca nu era nimic si tresarise simtind in aer ceva neobisnuit. Oare era posibil ca Porrin sa fi aruncat o vraja si in acest loc pentru a urmari tot ceea ce fac si ce spun? Scuturase putin din cap si ofta sperand ca totul sa fie doar parte a speculatiilor sale. Nu voia sub nicio forma sa fi ajuns pana la ei cu ajutorul magiei, ceea ce era foarte posibil.

Se saturase de Tomas Porrin! Asta era un fapt care intr-adevar de foarte mult timp il gandise,dar acum .. acum pur si simplu nu mai rezista. Practic o innebunise si daca nu vor avea sa scape de el definitiv, ea avea sa izbucneasca din orice. Isi dorea atat de mult ca acel fals Devorator al Mortii sa dispara din viata ei si a prietenilor sai atat de buni care au suferit si ei enorm din cauza cruzimii acelui 'om'. Suspina din nou.

Acum gandul ii plecase intr-o alta parte, adevarul era ca mult mai apropiata. In curand vor vizita din nou locul in care se afla unchiul Noah. Incepuse sa rada observand ca din clipa in care a ajuns in Siria ii tot spunea asa. Gandurile si amintirile sale erau acum atat de amestecate,incat putea sa jure ca o durere minora de cap avea sa inceapa in cateva momente,dar nu era un moment potrivit sa se planga.

Se uitase la ceas dandu-si seama ca mai aveau doar aproximativ trei ore pana la punctul culminant al acestei zile. Putea sa jure ca incipitul adevaratului razboi contra Porrin abia incepuse. Se uitase in jur dorind sa ii vada pe toti trei in jurul sau , apoi rostise incet:
"In curand vom mai avea o incercare!"
Masa de pranz de la Noah o infricosa,dar o si facea sa zambeasca in acelasi timp. Senzatie stranie!