Esente distincte

[Alice Gontier]

Nu am spus ca o sa scot dialogul,ci ca no sa-l mai folosesc dupa fiecare fraza,cum fac de obicei.
P.S. Mi-a placut mult ficul tau,si de fapt eu eram datoare,pentru ca tu mi-ai citit prima creatia.Multumesc ^^

Later edit: Postez si capitolul 2

________________________________________________________________________
CAPITOLUL 2 - PRAPASTIA MORTII


-Chiar nu te poti abtine?

Tocmai izbucnise o cearta intre Lithia si Abadda.Aceasta nu putea suporta faptul ca micul spiridus canta o melodie vesela si ca manca din hrana lor.

-Linisteste-te,Lithia!o mustra Eloen.Aveam nevoie de Abadda in calatoria asta!Si in plus avem lucruri mai importante pe cap decat un spiridus inofensiv…!

-Inca te gandesti la prapastia aceea,nu-i asa?

Eloen incuviinta din cap.Parca tremura cand cineva ii mentiona de prapastie.In timp ce se apropiau cu pasi mici de ea,elfa isi intoarse brusc capul.

-Ce e?intreba Lithia.

Eloen isi ciulea bine urechile,dupa care casca ochii,afisand o expresie ingrozita.

-Repede,in tufisuri!!!se panica ea.Abadda,serios,nu mai canta!

Toti trei s-au aruncat in tufisurile din apropiere,asteptand in liniste.,,Atat de repede?” isi zicea Eloen in gand.Chiar inainte ca Lithia sa deschida gura ca sa intrebe ce anume se petrecea,se dumiri.Pe drumul pe care se aflasera cu cateva secunde in urma marsaluia acum o armata de elfi intunecati,cu sulitele intreptate inainte,cu arcurile incordate si cu mainile pe manerul sabiilor din teci.In fruntea lor se afla o elfa la fel de intunecata,care parea foarte curajoasa si puternica.Calul pe care se afla era mai intunecat decat bolta cereasca pe timpul noptii.Spre disperarea celor trei care isi tineau respiratia in tufisuri,armata se opri.Calul elfei necheza amenintator si se opri cu un tropait puternic.

-Saraka,tine sulita mai drept!tipa elfa din frunte.Nu ne putem permite sa fim atacati de prapaditii aceia din Corellon!

Pentru moment,lui Eloen i se paru ca privirea capeteniei era atintita asupra tufisurilor in care stateau ciuciti,dar se insela.

-Ma scuzati,doamna Alloralla!zise un elf intunecat mic si pricajit care tocmai se ivi din multime.Eu as zice sa-i propunem regelui Nylian sa o crute pe Eloen…pana la urma,e foarte tanara si s-ar putea sa ne fie de ajutor…

Pentru moment,elfa intunecata pe nume Alloralla tacu si se uita cand la el,cand la calul ei negru.Dar brusc,aceasta isi scoase din teaca de la brau o sabie foarte lunga si ascutita si capul elfului din fata sa cazu pe jos,stropind iarba verde cu un sange visiniu si scarbos.Capul se rostogoli putin pana la picioarele ei si aceasta scoase un ,,Ha!” dispretuitor.

-Lasul!zise ea oarecum scarbita.N-avem nevoie de o astfel de pacoste in armata noastra!A meritat-o din plin!

Se urca pe cal si striga ceva intr-o limba ciudata,dupa care armata marsaluia din nou pe drumul anevoios.Peste cateva minute drumul se elibera,iar vrajmasii se indepartasera.Lithia,Eloen si Abadda iesisera pe furis din tufisuri si se dusera in fata lesului.

-Cat de cruzi pot fi!zise Eloen.Nici macar pentru aliatii lor nu au mila…

-Trebuie sa schimbam drumul!spuse Lithia.Daca mergem pe aici,vom da nas in nas cu ei.

-Si ce drum sugerezi?

-Prefer sa fie o surpriza…

Lithia o conduse pe elfa printre copaci desi si prin locuri murdare.Acum chiar se aflau intr-o mlastina.Eloen se chinuia sa se curete de noroi pe vesminte.Fara sa se planga merse mai departe,dar se vedea de la o posta ca era furioasa.Abadda tocmai se impotmolise in noroi,dar spre norocul lui elfa il scoase afara.Lithia se tranti la poalele unui copac uscat,privindu-si mainile pline de noroi.

-Ce surpriza placuta mi-ai facut!zise Eloen.

Se aseza si ea langa vampirita si ii ceru spiridusului sa ii dea ceva din merindele aduse.

-Ia zi,cat mai avem pana la prapastie?

-Dupa cate vad,destul!Am mers 3 mile…

-Sa inteleg ca mai avem in jur de 10 mile?

-Aproximativ…

Dupa cateva minute,cei trei o luasera din loc.Se aflau pe un drum extreme de anevoios,impiedicandu-se la fiecare pas.Curand un strain se opri in fata lor,descaleca de pe calul sau alb si ii intampina furios.Calul avea o armura foarte rezistenta,ca si stapanul sau de altfel.

-Buna!izbucni el.Imi pare rau ca va intrerup asazisa ,,calatorie”,dar sunt anumite reguli in aceasta regiune!Vampirii nu au voie sa calce aici!

Lithia isi dadu ochii peste cap si dadu sa-si arate coltii.

-Ce are toata lumea cu semintia mea?racni ea.

-Intelege-i,Lithia!o mustra Eloen gesticuland furioasa.Intelege-i!Au motive sa adopte o astfel de atitudine din cauza vampirilor!Aminteste-ti ca tu practic…te hranesti cu sangele oamenilor!Sunt doar speriati!

-Parca am promis ca nu mai fac asta!

-Nu mai suntem in orasul Tori!

-Si ce e foarte dubios,intervene omul ca si cand n-ar fi auzit conversatia fetelor,este CE cauta o elfa si o vampirita impreuna!Oh,si pe deasupra mai aveti si un spiridus cu voi!

-A TREBUIT SA FUG DIN TINUTUL MEU,CA SA NU FIU UCISA DE BLESTEMATII AIA DE ELFI INTUNECATI,IAR PE LITHIA AM INTALNIT-O DUPA CE AM FUGIT!SANGELE ELFILOR LE ESTE FATAL VAMPIRILOR,IAR VAMPIRII DETESTA SPIRIDUSII!ASTA VROIAI SA STII?!?

Barbatul se afla acum la patru metri distanta,atat de puternic fu glasul elfei.

-Iar tu mai spui ca eu imi pierd controlul?rase Lithia intinzand degetul aratator catre Eloen.Cred ca cineva tocmai a castigat concursul!

Dar Eloen facu abstractie de spusele tovarasei sale.

-Stai sa inteleg,spuse omul,tu trebuie sa fii Eloen Silverbow?

-In persoana!il lamuri elfa.

-In cazul asta,veniti dupa mine!

Omul incaleca pe calul sau si Eloen,Lithia si Abadda mergeau in dreptul lui.Ajunsera intr-un mic orasel si oamenii puteau fi observati stand pe banci si citind.Lui Eloen I se parea ca Lithia isi pierdea din nou controlul la zarirea localnicilor.

-Usurel,usurel!incerca ea sa o linisteasca.Nu calca pe picior gresit,ca te-ai ars!

-Nu te ingrijora!

-Incerc din rasputeri…

Omul se opri si descaleca in fata portii unui castel,dupa care ii pofti pe cei trei inauntru si intra dupa ei.Le explica ce se petrecea:regele Kido – cel cu care ii amenintasera Jeremy in orasul Tori – ii astepta sa discute.Abadda chicoti si atinti degetul sau aratator si mic catre Lithia.

-Ce?izbucni ea.Doar nu crezi ca eu sunt motivul pentru care vrea sa “discute” cu noi!

-Chiar e necesar sa tipi la el si in castelul regelui Kido?zise Eloen pe un ton plictisit.

Mersera mai departe pana ajunsera in fata unei usi imense din aur masiv.

-Intrati aici!zise omul.Regele va asteapta

Le deschise usa si lumina navali imediat pe fetele lor vlaguite.Incaperea era mare,frumos decorata – bineinteles,toate decorurile erau specifice incaperii in care statea un rege – si undeva in fundul incaperii se afla un tron facut din aur la fel ca usa,pe care sedea un barbat inalt,dar trecut de varsta tineretii.Sedea in intunecimea asternuta in coltul acela inghesuit,si fredona un cantec lin.

-Ah,insfarsit!zise el pe un ton vesel.Speram ca Brad sa va gaseasca mai repede.A fost o companie placuta pana aici?

-Cam serios si tacut!chicoti Eloen.

Regele se ridica si inainta pana in fata oaspetilor,care mersera cativa centimetri inapoi.

-Nu va speriati,eu nu sunt elf intunecat!rase el.

Isi drese glasul si afisa repede o expresie serioasa,dar putin ingrijorata.

-Sa trecem la subiect!incepu el.Probabil ca va intrebati de ce l-am rugat pe Brad sa va aduca aici…pai,pentru ca am fost informat de un foarte bun prieten,Jeremy Drarr,ca o elfa si o vampirita marsaluiesc impreuna,si ca elfa este nimeni alta decat Eloen Silverbow.Mi-a povestit despre invazia elfilor intunecati.Eu steam ca va urma sa se intample una ca asta.Dyffros era de mult inpotriva familiei tale.Asa ca m-am gandit sa va dau o harta pentru a vedea in ce directie sa o luati,niste vesminte,bineinteles,si arme,in caz ca va ataca cineva.Si da,spiridusule,vei primi si tu vesminte!

Abadda sarise pana atunci revoltat crezand ca doar fetele erau luate in seama si ca se facea abstractie de el.

-Nu urmam drumul asta daca nu ar fi fost cat pe ce sa fim descoperite!marturisi Lithia.Cativa elfi intunecati ne-au ajuns,insa noi ne-am ascuns in tufisurile din apropiere.Erau condusi de o elf ape numa Alloralla,care i-a taiat capul unui soldat cu ganduri de pace.

-E ceva obisnuit pentru ei!zise regele.

Tocmai atunci intra Brad in incapere carand niste ranite.Se pare ca erau vesmintele si armele,si ceva merinde.Harta le fu inmanata prima.

-Va multumim mult!zambi Eloen.Ne vom descurca mai bine datorita voua.

Noaptea aceea o petrecusera acolo.Cum se lumina de ziua,cei trei o pornisera la drum.

-Asa,zise Eloen intinzand harta,ne aflam acum in orasul Drowas…daca o luam pe cararea asta o sa ajungem in Padurea Wiloww.De acolo vom mai avea doar putin pana la prapastie.

Fara sa mai zaboveasca pornira catre prapastie.Peste putin timp ajunsera in padurea Wiloww iar Lithia marturisi ca murea de foame.O veverita nevinovata se urca pe trunchiul unui copac,dar fu insfacata de vampirita si omorata cu salbaticie.Eloen,ca de obicei,isi feri privirea.Doua zile mersera prin padurea deasa,pana cand in sfarsit ajunsera in Valea Sylleth.

-Bun,zise Eloen tremurand din toate incheieturile,daca vrem sa ajungem la Prapastia Hasterien trebuie sa o luam la sud-est.Adica intr-acolo!

Arata cu degetul spre orizontul necunoscut.Fara prea mare tragere de inima o lua inainte,uitandu-se in pamant.

-Eloen,daca nu vrei sa mergem,spune-o doar!zise Lithia.

-Nu!raspunse elfa.Daca asta e singura cale prin care putem evita intalnirea cu Alloralla si cu “dragutii” ei prieteni,acolo voi merge,si de-as sti ca voi cadea in ea!

Fetele mersera mult,si erau atat de vlaguite,incat Abadda parea mai mare decat ele.Eloen se prabusi pe jos luand din merinde si schimbandu-si vesmintele.Iar ii zbura gandul la prietenul ei elf si isi scoase lantisorul de sub gulerul jos.

-Din nou?zise Lithia dandu-si ochii peste cap.

Eloen nu raspunse.Se gandea oare cand avea sa-l revada pe Nyvorlas.Se intuneca si ramasera acolo peste noapte.Ele dormisera,iar Abadda statu de paza.A doua zi de dimineata pornisera iar la drum,dup ace Eloen manca ceva,iar Lithia omora un sobolan.Cam pe la amiaza ajunsera la Prapastia Hasterien.Era lunga,parea ca nu se mai sfarseste niciodata,si era atat de adanca,incat ecoul se pierdea in intunericul ei.Eloen se apleca deasupra ei infricosata si,spre nenorocul ei,cazu in ea tipand isteric.

-ELOEN!!!se panica Lithia.Vai,cum a putut sa se aplece in halul ala…

Tipetele nu se mai auzeau.

-Haide,Abadda,sa gasim o cale sa ajungem la ea!

Abadda nu prea vroia sa mearga cu o fata vampir,din moment ce se urau reciproc,dar o facea pentru Eloen.Gasisera o pestera intunecata,din care venea un aer rece ce iti dadea fiori.

-Sper ca o vom gasi pe Eloen…

Intrasera in tunelul intunecat.Nici macar o sursa de lumina nu aveau,si torta nu puteau sa aprinda din moment ce le era imposibil sa aprinda un foc.Dar lui Lithia ii veni o idee.Ii dadu o bucata mare de lemn lui Abadda si o privi intens.Ochii ei pareau ca se aprind,iar dintr-o data o flacara scapara in varful lemnului.Zambind,o lua si merse mai departe,cu Abadda alaturi.Susurul unei ape le gadila auzul.

-Pe aici!zise Lithia.

O luasera la fuga urmarind sunetul apei.O sursa de lumina slaba le iesi in cale,si apoi se trezisera intr-o incapere luminata in albastru deschis.Pe pereti straluceau puternic cristale mari si mici,iar undeva la marginea incaperii se afla apa.O mica cascada curgea dintr-o spartura in perete.

-Si acum ce facem?!izbucni Lithia.

Abadda ofta,iar in momentul acela din apa iesi o fata cu parul fel de albastru precum minunatele cristale ce luminau incaperea.Ochii ei la fel de albastrii ii fixa cu privirea pe cei doi.

-Doua fapturi din semintii diferite,atat de diferite,impreuna!rosti ea cu glas visator.Ce vant va aduce pe aici?

-Unul trist si inspaimantator!zise Lithia.Prietena noastra a cazut in Prapastia Hasterien si vrem sa o gasim.

Fata isi atinti privirile catre tavan,apoi catre apa in care inota,dupa care intreba:

-Cum arata prietena voastra?

-Pai,e elfa!Stii,par lung si blond,urechi lungi si ascutite…

-Hmm…cred ca pot sa va ajut!Haideti,sariti in apa!

Lithia facu ce i se spuse,insa Abadda doar se lipi de perete.

-Oh,haide!zise Lithia.Doar nu ti-e frica de niste apa!

Dar spiridusul nu reactiona deloc la vorbele vampiritei.

-Nu o sa patesti nimic!zise fata cu par albastru.Haide,o sa te tin eu daca nu stii sa innoti.

Abadda sari in apa pana la urma,dar tremura din cap pana in picioare.In acel moment,Lithia intreba:

-Stiu ca nu e momentul sa te intreb asta,dar cum te numesti?

-Emvorele Lhoril.

Fara sa mai apuce sa spuna ceva,totul din jur se facu rece si intunecat.Intr-o fractiune de secunda,se trezira intr-o pestera mai intunecata decat cea care ii duse pana la Emvorele.Se aflau in apa,ca inainte sa fie teleportati.

-Daca urmati calea asta,zise ea aratand cu degetul inainte,si ajungeti la capatul ei,veti gasi fundul Prapastiei Hasterien!Cand veti vrea sa va intoarceti,sa veniti aici sis a aruncati o piatra in apa!

Si cu aceste vorbe disparu in niste aburi cauzati de apa care incepu sa fiarba,iar apoi se raci la loc.

-Haide,Abada!zise Lithia pornind.

Aprinsera alta torta,deoarece in bezna aceea era imposibil sa stii in ce directie sa o iei.In fata aparu o sursa de lumina.Lithia incepu sa alerge spre ea,spre surprinderea lui Abadda,care ii urma exemplul.Si,exact cum spuse Emvorele,ajunsera pe fundul prapastiei.Daca te uitai in sus,la o foarte mare departare vedeai o fasie de lumina.Tot ce trebuia sa faca acum era sa mearga de-a lungul prapastiei ca sa o gaseasca pe Eloen.Ore intregi le trebuira pentru asta.Intr-un sfarsit,o gasira pe elfa intinsa pe jos,inconstienta si plina de sange.

-Eloen!?striga Lithia.Vai,nu pot sa cred!ELOEN!?

Dar fara nici un rezultat.O mica zana galbena zbura deasupra lor,lasand in urma o dara de lumina.

-Ce e asta?

Lithia nici nu rosti bine cuvintele ca mica faptura se puse in palma ei.

-Ai noroc ca m-ai gasit aici!zise zana.Eu pot indeplini dorinte!

-Te rog,zise Lithia surprinsa ca putea sa roage pe cineva,te rog trezeste-o pe Eloen!

Zana inchise ochii si murmura ceva,dupa care Eloen deschise ochii parca buimacita si se ridica in capul oaselor.

-Ce s-a intamplat?zise ea.Ce…unde suntem?STAI ASA,DE CE SUNT PLINA DE SANGE?!?

-E…o poveste lunga!ofta Lithia.O sa o auzi mai tarziu.Acum trebuie sa iesim din prapastie si sa mergem pe alt drum.

-SUNTEM IN PRAPASTIE?!?

-Suntem,datorita tie!Acum haide!Iti povestesc mai tarziu.

Intrasera in pestera si mersera la apa,Abadda aruncand vesel o piatra in ea.In acel moment,aparu si Emvorele.

-Ati gasit-o pana la urma!zise ea.Ma bucur pentru voi.

-Ce…cine esti tu?intreba Eloen.

-Hai,ti-am spus ca iti povestesc mai tarziu!se infurie Lithia.

Intrasera in apa si fura teleportate in cealalta pestera,cea in care intrasera Lithia si Abadda cautand-o pe Eloen cu cateva ore in urma.

-Iti multumim mult pentru ajutor!zise Lithia.

-Oricand!le facu Emvorele cu mana.Si va urez succes in calatoria voastra!

Cei trei mersera oprindu-se la gura pesterii.Lithia incepu sa-I povesteasca totul elfei cu lux de amanunte,in timp ce se asezau,cu gandul sa ramana acolo peste noapte.

-Ti-am spus eu sa nu venim pe aici!o mustra Eloen.Mie si-asa mi-era teama!

Incepu sa manance si sa cugete.Ii paru ca intreaga viata ii trecu prin fata ochilor.

-Dar totusi,continua ea,va multumesc ca m-ati cautat atat de mult.

Si dupa asta,toti trei adormira,asteptand ca a doua zi sa porneasca din nou la drum.

_______________________________________

Acesta a fost capitolul 2!Sper ca v-a placut si…imi cer scuze daca mai apar greseli,dar scriu in Word si acolo se mai modifica scrisul…