Darkness.

[Veronique A. Dupont]

• Sub asternutul de stele Ronnie se simtea in siguranat. Mereu fusese o persoana nocturna. Il placeau lucrurile intunecate si misterioase. Acum mergea agale pe domeniul castelui indreptandu-se catre Padurea Interzisa. Nu-i era frica pentru ca nu era singura. Era calauzita de steaua ei. O mica sclipire argintie pe imensa bolta cereasca.
  
  Cand ajunse in padure se duse la locul sau preferat. Un mic locusor extrem de intim aflat langa un lac. In acel loc se aflau creaturile sale magice preferate, unicornii. Imediat ce ajunse in dreptul lacului una dintre acele fiinte maiestoase se apropie de ea cu sfiala. Unicornii sunt finte foarte complexe, nu se apropie niciodata cu adevarat de oameni. Mereu le e frica, dar Ronnie stia ce are de facut. Se gandi la prima zi cand venise cu Helena la Hogwarts si o intalni pe Bell, iar apoi rosti: Expecto Patronus. Un unicorn superb facut din sclipiri de lumina aparu in fata unicornului real. Cei doi o luara la fuga, iar Ronnie ramase in liniste langa lac.
  Un tropait infernal se auzi in apropiere, iar fata reusi sa recunoasca sunetul scos de copitele centaurilor.
  "Ceva nu este in regula" zise viperina si o lua la fuga spre intrarea in padure.