The gorgeous sound of darkness

[Veronique A. Dupont]

• Intreaga incapere era de-a dreptul sinistra. Prin simplitatea sa mortuara ii facea pe toti vizitatorii sa fuga tipand.
  Ronnie inainta in incapere uitandu-se in stanga si-n dreapta ca nu cumva sa fie cineva ascuns in colturile tenebroase ale camarutei. Cand ajunse in fata biroului fata se sprinji de unul dintre manerele scaunul impunator din lemn de mahon ce odata fusese captusit cu cea mai fina matase rosie. Mana fetei apasa puternic pe bratul sculptat al scaunului in timp ce ea incerca sa vada ce scrie pe micutul carnetel prafuit. Era destul de dificial avand in vedre ca singura lunmina provenea de la baheta sa, iar fata se simtea oarba ca un liliac. Cand realiza ca nu reuseste niciunl dintre cuvintele scrijelite pe coperta se apropie de birou, dar miscarea facu ca podeaua sa scartie. "De esti frate de sange si porti acelasi semn, bine ai venit acasa" citi viperina in reptomita, iar o trapa de deschise chiar sub ea. La un interval de cateva secunde fata cazu urland de disperare incercand sa se agate de ceva, dar in zadar se zbatea caci in acel moment nu mai avea ce face decat sa cada in gol.