the doors

[Valerye R. Mitchell]

ooc: nici o problema, nu conta cine posta continuarea...

ic: Oare toate persoanele de pe aici erau atat de neindemanatice?, desigur era simplu sa-i intelegi, avand in vedere ca aleea nu era tocmai larga pentru toti oamenii, care in ultima vreme se cam inmulteau acolo, toti fiind din ce in ce mai mult pasionati de magia neagra si folosirea acesteea in scopuri personale, pentru putere, razbunare sau alte chestii, insa asta nu o puteai spune ca scuza, un pic de atentie nu strica nimanui. De data aceasta se izbise de ea un copil, cel putin asa parea la prima vedere, nu puteai spune niciodata ce te loveste de la spate. Totusi parerea ei era ca nu avea dusmani de moarte, asta ar complica lucrurile si nu ar merge atat de libera si relaxata pe strazi cum era acum, poate si tutunul o influienta in acel moment, dar nu simtea nevoia de a se infuria de pomana.

Fii mai atenta, te rog. ii vorbi fetei pe un ton neutru, deci arata ca o fata dupa forma pelerinei, si dupa cum isi trase gluga pe cap nu-si dorea sa fie observata de cine nu trebuie.
Tipic, pentru incepatori in ale artei magiei negre. Zambi scurt insa al naibi de dracesc si in acelasi timp foarte dulce, unul din acele zambete cuceritoare, se pare ca o facuse involuntar, deoarece isi reveni imediat inainte ca sa o observe cineva. Totusi s-ar fi simtit mai bine daca ar verifica, asa ca privirea i se atinti spre cei suspecti, nimic, se parea ca a fost doar pentru ea.