Amintiri..placute?

[Valerye R. Mitchell]

In noaptea aceea ii venise in minte un sentiment de..mila? era surprinsa, daca placut, nici ea nu-si putea da seama, oricum, avea o datorie, si aceea e de a-l vizita din cand in cand pe Johan, totusi cu ceva timp in urma erau colegi de camer acolo, fiind considerati fireste, nebuni. De ce? era foarte simplu, faceu un pic prea des vizite la drogheria incuiata si isi ieseau din minti. La inceput, cei de la minister erau gata sa-i duca la Azkaban, deoarece incalcasera o parte din statutul international de tainuire, insa nu era un motiv sa fie aruncati pe mina dementorilor, doar nu omorisera pe nimeni. La drept vorbind nu se arunca in vant dupa uciderea cuiva, insa o putea face din greseala, sau mai bine spus din neatentie.
Nici nu observa cum trecuse timpul, de parca era o vesnicie de cand fusese eliberata din acel loc oribil, desigur, avusese si cateva evadari, insa a doua zi se trezea din nou in camasa de forta si cu asistentele dragute avertizand-o sa stea cuminte, de altfel o pateste rau de tot.

Statea in sala de primire asteptand randul ei ca sa afle daca nu fusese Johan transferat. Isi lua un ceai in timp ce astepta, se pare ca nu fusese o idee prea buna sa sara peste micul dejun, dimineata. Lua cana de ceai si o duse usor la gura, apoi bau vreo doua guri, atentia fiindu-i atrasa de niste oameni imbracat ciudat, probabil erau incuiati, deoarece pareau complet nedumeriti si in acelasi timp confuzi. Dupa ce-si termina bautura, isi mai lua una, ii placuse mult.