Mirrors

[Bell Evans]

Ajunsera la capatul potecii. De acum incepea greul, pentru ca nu mai tineau minte cu exactitate in ce directie o luasera.
"-Vraja patru-puncte" murmura Bell, ca pentru sine.
Bagheta ii arata nordul, iar tanara isi aminti ca o luasera spre sud-est. Deci ar fi trebuit sa se indrepte chiar spre Lacul Negru, ascuns in interiorul codrului intunecat.
"-Mda; e bine asa" ofta ea. "In cea mai intunecata parte a padurilor, acolo le'am ascuns" continua tanara.
Ginny paru sa isi piarda rabdarea pret de cateva momente; insa dupa ce lua o gura mare de aer si ofta adanc, isi urma prietena. Bell incepuse deja sa mearga, dand crengile la o parte.
"-Nu pot sa cred ca am fost atat de destepte" mormai aceasta.

Copacii pareau ca se strang in fata lor, facand drumul si mai anevoios decat era deja. De parca ar fi incercat sa le spuna sa se intoarca, pentru ca pericolul crestea cu fiecare pas. Fiecare miscare le afunda si mai mult in interiorul Padurii, scazandu'le sansele de a se intoarce inapoi la castel tefere.
Insa asa fusese si anul trecut, cand ascunsesera oglinzile. Iar in cele din urma, ajunsesera la Hogwarts in viata. Extenuate, pline de zgarieturi, dar in general tefere. Iar asta era cel mai important lucru.

"-Mm, uite alt copac insemnat" anunta Ginny, indicand cu mana un trunchi doborat.
Semana mult cu primul, iar acelasi semn dubios - cercul impartit in sase - era crestat pe scoarta trecuta prin rasuflarile uscate ale timpului. Totul incepea sa se clarifice in mintea ei; erau pe drumul cel bun.