Trapped in nightmares.

[Effy K. Dietrich]

"Numai am niciun drept să te
ţin aici" îi zise Eveline surorii sale. Elizabeth credea că îi era tare greu să spună asta, să-şi ia "la revedere".
"Numai am de ce să rămân" îi zise sora sa zâmbind."Asta e tot ce mi-am dorit. Să te văd la Hogwarts, fericită si stăpână pe ceea ce eşti cu adevărat" continuă Serena. Cercetaşa era sigură că, în ciudat faptului că era moarta, pe Serena o durea la fel de mult despărţirea. De asemenea era convinsă că cele două fuseseră foarte apropiate şi încă se iubeau mult una pe cealaltă şi asta pentru că iubirea era mai presus de moarte.
"Eu ..." începu Eveline . Elizabeth îi puse mâna pe umăr văzând prin privirea sa că nu mai ştia ce să spună.
"Să ai grijă de tine Eveline. Şi .. spune-i mamei că o iubesc" zise Serena zâmbind din nou.Eveline dădu uşor din cap. Apoi aruncă piatra în iarba de lângă copac.Serena dispăru lăsând în urma sa o dâră strălucitoare.
"E mai bine aşa ..." îi zise Elizabeth uşor încurcată de situaţie. Niciodată nu se pricepuse la consolări. Îşi duse o mână după gât privind spre Eveline
"Stiu.Iar piatra va rămâne aici.Harry a lăsat-o aici iar noi nu avem nici un drept să o luăm" zise Eveline privind în iarba deasă de lângă copac. Elizabeth o aprobă deşi prima dată se îndoise de acest lucru. Putea să o găsească oricine, dar dacă stătuse atât timp ascunsă probabil că nu era chiar aşa cum gândea."Să mergem" continuă Eveline .

O linişte se lăsase peste cele două de când plecaseră de lângă piatră. Şi asta nu pentru că nu aveau ce discuta. Elizabeth nu dorea să o deranjeze pe Eveline. Îi putea fi alături şi fără a comunica. Era aproape sigură că avea nevoie de linişte, poate să mediteze la ceea ce se întâmplase. Sau poate fiindcă încă era prea afectată. Oricum era, păstra tăcerea. Din când în când se uita cu coada ochiului la prietena sa şi zâmbea când îi "prindea privirea" , dar nu scotea nici un sunet.