I'm still alive

[Ema Snow]

'Ha! Ca sa vezi! Poate sa zambeasca!'
Gandurile Emei deveneau incoerente, uimite. Ii era dificil sa se concentreze pe chipul fantomei. Probabil ca daca ar fi inceput sa rada, ar fi facut infarct.
Soimeanca clipi des si isi scutura capul in mod repetat. Incerca sa se gandeasca la mai multe variante, se intreba daca a vrajit-o cineva pe plangareata fantoma din baie.
Ema isi musca buza.
" - Um... Myrtle? De unde toate astea? Adica... Ce te-a facut sa iti schimbi gandirea?"
Fantoma ii arunca o privire ce o facu sa inghete. Aproape ca dadea iar in plans.
" - Nu ca ar fi ceva rau!" se grabi tanara sa spuna, afisand un zambet prietenesc.
Era o senzatie ciudata, lipsita de logica. Era ca si cum gravitatea ar fi disparut, ca si cum era normal si moral sa injuri pe cineva. Totul era pe dos. O Myrtle care plange: normal. O Myrtle care zambeste: anormal. Inspaimantator chiar.