the doors

[Valerye R. Mitchell]

Deci isi ceruse scuze, bun, macar asta facuse, insa ei chiar nu-i placea ca cineva sa o calce pe coada, defapt ura ca cineva sa o cerceteze in felul in care tocmai o facea, dadea dovada de completa impolitete si asta ii displacea de asemenea. Totusi putea ea sa-i dea o lectie frumoasa ca sa se invete pe viitor si sa stie care sunt regulule circulatiei pe Aleea Nocturn, din moment ce era noua pe acolo. Se vedea de la o posta cine incearca sa fie nevazut intra cel mai mult in evidenta.
Doar atat? un scuze nu-i deajuns fetito.
Nu avea nici o intentie ca sa o sperie, ba nu, chiar asta intentiona, si mai exact sa o convinga in orice mod posibil sa faca ceva pentru ea, cautase de mult timp pe cineva care nu este foarte cunoscut in acele locuri sa-i aduca un obiect pe care ei personal refuzau sa il dea de frica sa nu-l foloseasca corect si sa aiba ei probleme din cauza ei. Desigur fiecare incearca sa-i fie bine lui, sau familiei, adica sa se stie in siguranta, insa ea, ea era o nesabuita si aventuriera inascuta, nu prea ii pasa de consecinte, dar totusi avea tendinta de a construi in asa fel viitorul incat sa nu para dificil.
Doar nu-mi spune ca ti-e frica, altfel nu ai fi venit pe alee, nu-i asa?