The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Capitolul XXV Totul a inceput şi s-a sfarşit cu o decizie.
Chris Sanchez Pov.

De ce totul a trebuit să inceapă cu o blestemată de decizie? Dacă nu decideam să plec atunci la Amelia,părinţii mei şi sora mea mai mică poate erau fericiţi,poate eram şi eu un alt om la momentul ăsta.
Dar totul a luat sfarşit când am ieşit pe nenorocita aia de uşă in ploaie lăsând-o pe mama împietrită.
Inima îmi fierbea in suc propriu,am simţit că mă sufoc. Eram un laş nu mai puteam rezista la toată avalanşă de durere. Nu mai suportam acest val de gloanţe.
Mă distrugea,mă sufoca,mă tăia în mii de bucăţele. Fusesem un laş,un laş de la bun început. Şi mă mai credeam tare. Am ajuns să fiu mai rău ca Alexandr,ăla măcar e un ratat din născare,poate că nu a vrut să fie asa,dar eu? Eu am ajuns un ratat din propria voinţă. Da. Şi ce am câştigat? Un partener ratat,o mătuşă dezamăgită si o posibilă dragoste care acum mă urăşte.
Sună ca în acele filme siropoase nu? Dar ăsta e adevărul. Fără voinţa mea inima a început să bată la vederea Lissei,să vrea să o protejeze. Să o protejeze de monstrul din mine.
Mi-am trecut nervos mâna prin păr şi mi-am aprins o ţigară. Puteam fi un ratat mai rău de atat? O făcusem,ajunsesem la linia prăpastiei şi am călcat in gol. Am căzut,m-am scufundat intr-un abis plin de suferinţă.
Am jucat şah pe tabla vieţii mele şi am dat greş,am fost un pion care tot a făcut pe nebunul. Am ratat tot ce era mai important în viaţa mea. Am ratat copilaria,adolescenţa innecând-o in droguri si alcool. Nu am fost un copil model,dar niciodată nu mă plânsesem de asta. Mi-am ratat viaţa conştient de asta,fără să fac nimic să opresc. Să pun capăt la tot,şi să o i-au de la capăt.
Am fost atât de orb,atât de inconştient. Am pierdut tot,acum chiar am pierdut tot.
Dintr-o dată moartea chiar parea usoară. La urma urmei ce eram eu pentru lumea asta? Ce conta dacă eu muream azi? Vă spun eu nu conta,pentru că nimanui nu ii păsa.
Fiecare porcarie făcută îmi venea în minte ca nişte săgeţi de foc menite să imi găureasca sufletul. Nu mai suportam,nu mai voiam să lupt,defapt m-am săturat să mă tot lupt cu morile de vânt. M-am săturat sa pretind că sunt ceva ce sincer chiar nu sunt.
M-am săturat să tot pretind că sunt bine,când nu sunt deloc bine. M-am săturat sa vad familii fericite,m-am săturat să tot trăiesc în trecut.
Am mai dat odată cu pumnul in perete şi m-am lasat sa alunec pe covor. Mâinile imi incurcau parul iar lacrimile se amestecau cu sângele ce imi curgeau de pe mână pe obraz.
Soneria de la uşă se auzii şi m-am indreptat spre ea dezchizând-o. Acolo stătea Lissa,ochii îi erau înlăcrimaţi şi când mă văzu îmi sări în braţe.
-Chris!
Am strâns-o tare,iar nasul meu s-a dus direct in părul ei. Era atât de fragilă,atât de dulce şi inocentă. Mâinile ei s-au agăţat de părul meu şi strânse tare. I-am frecat linştitor spatele. Nu îmi plăcea să văd că suferă.
Nu ştiu ce se întâmpla cu mine,dar pur şi simplu nu mai voiam să îi dau drumul. Voiam să stea la mine în braţe o enternitate.
Voian să o iubesc,voiam să o divinizez,eu eram demonul ce s-a îndrăgostit de un înger. Era ironic,dar inevitabil m-am îndrăgostit de soţia omului pe care l-am ucis.