Drops of silent

[Edward Kiranov]

Edward o privi cu atentie fara sa stie ce sa spuna .Se simtea jenat de situatie, si probabil pentru prima oara nu isi putea controla comportamentul si nici roseala de pe intreaga fata .Se hotarase ca nu ar fi politicos din partea lui sa steie in picioare ,exact in fata geamului si sa lase fata sa il priveasca de jos.

Asa ca incet ,cu pasi mici care clar sublinia rusinea din interior sau ,se aseza inapoi pe scaun rostind foarte incet un “Scuze” dupa care isi atinti privirea spre peretii vechi ai salii de detentie. Cat de cat vantul se mai domoli ,si toate manualele se oprira din zborul lor miraculous si cazura in diferita parti ale clasei.

Intradevar totul parea un dezastru .Sala era mizerabila-cu siguranta avea nevoie de o echipa de curatenie, vremea de afara era groaznica- inca continua sa ploua ,dar parca ceva mai incet, si chiar si situatia dintre cei doi era cu siguranta una foarte jenanta. Isi intorase din nou privirea spre ochii fetei, de data asta fara sa mai spuna nimic. Doar respira usor si lasa vantul sa ii usuce fata plina de picaturi de ploaie.