Poison in your veins

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth se aşeză pe un scaun urmând invitaţia lui Melisse. Se uită o clipă în jur analizând fiecare părticiă a conacului . Pentru un loc aşa de vechi părea chiar drăguţ. Doar că era cam gol şi o făcea pe Eliza să îşi aducă aminte de filmele vechi de groază cu hanuri şi conace bântuite.
"Ce mai faci? " Întrebă Melisse trezind-o din acea stare de visare. Clipi de câteva ori până să revină cu picioarele pe pământ şi zâmbi ezitând o clipă să răspundă. Dorea să răspundă cu sinceritate nu doar cu un simplu "bine" deloc adevărat.
"Şi bine şi rău... O amestecătură de sentimente, ştii cum e nu?" Zise ea repede de parcă nu voia să uite ideea . Făcu o mică apoi o privi pe Melisse. "Dar tu?" Întrebă Cercetaşa politocoasă. Spera ca Melisse să fie bine, dar era aproape sigură de acest lucur pentru că era toată numai un zâmbet. Şi totuşi aparenţele erau înţelătoare.

"Incă unul!" O voce groasă şi răguşită îi atrase atenţia lui Elizabeth. Aceasta se uită în jur strâmbându-se când zări acel bătrân. Arăta jalnic, dar totuşi poate că avea motive. Probabil că avea mult probleme în familie sau la lucru. Dar asta nu era o scuză! În loc să-şi plângă de milă ar fi trebuit să încerce să rezolve problemele. Eliza scutură din cap renunţând la acea luptă de sentimente din-năuntrul său şi ascultă răspunsul lui Melisse.