Soft Wings

[Ema Snow]

Soft Wings
Just Robert and Ema

' Si a plecat, lasandu-i sufletul pustiu. A devenit un prizonier al agoniei, un locuitor al Fara-Sperantei.

Sfarsit

Ema pufni si inchise cartea cu putere. Nu era una din cele mai bune povesti. Personajul principal o dezgusta. Avea o atitudine ciudata fata de una di eroinele cartii. Era ca si cum cineva te-ar injura ani la rand, iar apoi te-ar salva din fata unui camion.
Isi rotii ochii si baga cartea inapoi in rucsac, rezemandu-se de el. Soimeanca statea intinsa in iarba inalta, la umbra unui stejar. Era placuta racoarea diminetii. Si cum nu avea un program pentru ziua de azi, preferase sa vina sa citeasca pe marginea lacului.
Ema isi inchise ochii, incercand sa auda sunetul vag al valurilor, mangaierea vantului printre frunzele copacilor. Incerca sa profite din plin de liniste. Era cu siguranta ceva ce nu va avea inapoi intre peretii castelului.
Isi deschise ochii verzi incet, analizand fiecare miscare printre gene. Abia cand realiza ca mai era cineva langa ea, tresari de-a binelea. Lua o gura mare de aer si zambi usor socata.
" - Te misti foarte usor, stii?" chicoti ea.