I'm still alive

[Effy K. Dietrich]

Era total dezorientată. Cum de Myrtle se gândea la asta de mult timp şi ea nu observase asta. Dacă îşi amintea bine erau unele momente în care suspinele nu se auzeau. Poate că atunci se gândea fantoma la această idee. Şi dacă insista mai mutl asupra acestui lucru nu găsea nimic rău. Era chiar bine. Măcar după moarte merita şi ea să fie măcar puţin fericită nu?

Ema se apropie de ea şi îi şopti într-un moment de neatenţie lui Elizabeth:"Vine sfârşitul lumii?" Cercetaşa chicotii , dar se opri imediat ce fantoma se întoarse cu faţa spre ele. Măcar dacă veena atunci şfârşitul Myrtle avea să moară liniştită că încercase totuşi să fie fericită. Dar, stai! Ea era deja moartă. Eliza clătină din cap amuzată de propriile-i gânduri.
Se încruntă amintindu-şi deodată de motivul pentru care erau aşa uimite. Poate că totuşi era o idee bună, astfel puteau să vină în acea baie fără să se teamă că vor fi loviţi în cap cu ceva de către Myrtle. Ştia că acest gând era puţin cam egoist, dar cineva trebuia să se gândească şi la ei nu?
" E chiar bine, Myr. Acum, te-ai gândit la un loc de unde să începi?" Întrebă Ema . Fantoma se gândi o clipă apoi clătină din cap. Elizabeth se încruntă .
"Ce zici de Camera Fantomelor?" Zise ea senină. Ce loc era mai bun să cauţi spirite decât acolo?